[KORBEN]

sa monologhez si
e perioada aia nefasta in care toata LUMEA DA IN BENGA BILANTURILOR, TOPURILOR, PLANURILOR PE ANUL CE VINE
se mananca pana la indigestie, se bea pana la animalizare totala, se cumpara tot felul de rahaturi
cumplit de moronic si deprimant
am evitat sleirea provocata de mese si vizite si bradu d craciun si colinde penale si pocnitori
totusi
fortareata mea de autosuficienta si nepasare a fost destul de grav lovita de isteria sms-urilor cu "lumina sarbatorilor sfinte" si alte jeguri reciclate de la paste (mai exact pastele mamii lor d vite)
totusi mai rezista
azi, intr-un moment de slabicuine vecina cu dementa am intrat in cateva din magazinele din care`mi iau, de obicei, haine
inghes uiala, reduceri de "pana la 50%", haos, maldare de haine amestecate gata sa se prabuseasca peste eventualii cumparatori neatenti
aproape ca am iesit in fuga, dar intr-un loc mai putin popular tot m-am dat in stamba si am cumparat haine
partea trista e senzatia apoteotica de implinire in timp ce te plimbi cu sacosele in mana .....
daca tot m-am coborat la nivelul maselor, de ce sa nu`mi fac aici un bilant al chestiilor pe care le`am intalnit cinematografic vorbind, in anu ce s-a scurs ca lumina sfanta din candele (mai ca mi se face sila de mine)
fara sa fie top si fara vreo logica
just 4 da sake of this "end of year feeling"
pai
festivalu d film corean cand am intrat cu paharele de vin la un film "ivre de femmes et du peinture"; betia eroului, ameteala noastra
de fapt TOATE filmele de la coreeni au fost minunante
in special Joint Security ArEA, care mi-a dovedit ca exista si oameni care pot sa lucreze cu emotii care int-ro alta cinematografie ar fi penibile sau siropoase fara a te ingretosa vreun minut
Tiffu` unde nu am vazut kill bill vol2 doar pt ca`mi era frica sa nu cumva sa nu`mi placa la fel de mult ca si primul, si mai era si in aer liber si mai era si un party de ne-ratat
am vazut totusi Cabin Fever si spermatozoizii de la party`ul cel mai ratat, ala al publicitarilor
si gori vatra, care mi-a placut atat de mult incat l-am vazut si in bucuresti, nesttind atunci ca o sa fie 10 times better than miraculoasa viata obosita si obositoare a lu kusturica
si reconstruction, sfidare a spectatorului dornic de "straight stories", care daca nu ar fi fost o p[oveste de dragoste ar fi luat premiu cinemagia, pentru ca a fost o contructie alambicata impecabil executata
si treptele din diesel aproape imposibil de escaladat in partea dinspre dimineata a noptii si dummy, atat de creepy ca a trebuit sa ia premiul pt cel mai bun scurtmetraj cu umbre
si candva in bucuresti, la patria
Apocalypse now redux, hipnotic, psihotic si fascinant mai mult decat toate matricsurile si filmele d razboi facute in ultimii 20 de ani
OROAREA de a afla ca umanitatea este disfunctionala si ca raul este cel mai probabil esenta speciei noastre, camuflat in spatele metodelor si tertipurilor
am citit, la ajungerea acasa si "Inima intunercilui" de josef conrad, cartea care a stat la baza jocului ( caci nu este chiar vorba dsp o "ecranizare) lu coppola
cam atunci am inceput, fara sa ma panichez sau deprim sa vad lumea ca pe o boala in faza terminala
si au inceput sa`mi placa filmele triste care vorbeau (cam prost spus) dsp absurdistanul trist si haotic al vietii pustiite a marelui sat global
de cand a plecat otar care mi-a dovedit, inca odata ca tranzitia inseamna descompunere si ca o regizoare (julie bertolucelli) poate sa te izbeasca in moalele capului cu povestea a 3 generatii d femei din acc familie din georgia care nu fac nimic decat sa supravietuiasca
si tripletele din belleville care se aseamana f mult si ciudat cu cremaster3, prin senzatia de ritual hieroglific al carui sens il poti intui dar iti scapa, si prin cladirile animate ale ny; si toata batranetea si viata mica, aproape mizera care totusi are scop in mijlocul unui lumi care viseaza la "hollyfood" (tre sa mentionez ca si dak nu era atat de sarcastic la adreasa americanilor tot mi-ar fi placut la nebunie)