[EgoN]

Datorita lui Serghei, am achizitionat 2 albume ce le asteptam de ceva timp. Leonard Cohen cu Dear Heather si Tom Waits cu Real Gone.
Primul : o mare, mare dezamagire. In afara de versurile si vocea ce dau pe spate toate domnisoarele si cucoanele (inclusiv pe maica-mea), e o lesinatura de album ce i se vede asa stridenta pretiozitatea incat nu mi-a venit deloc sa-i dau Replay la final. Asemanator cu Ten New Songs, dar mai putin melodios. Cohen parca isi recita versurile cat mai cool posibil, da in spate are cateodata niste aranjamente orchestrale penibile facute din 2, 3 sample-uri.
Al doilea: ei, aici e altceva. In primul rand fac precizarea ca sunt un admirator inversunat al lui Waits (inclusiv a "prietenilor" Kerouac, Jarmusch, Bukowski sau Iggy Pop). Asa ca, definind backgroundul cultural, pot spune ca batranul s-a dat in spectacol pe albumul asta (vezi si titlul albumului). Anuntand cu ceva timp in urma ca renunta la a mai scoate albume, a revenit cu un melanj (suna misto tare cuvantul asta) de sunete, strigate, urlete (de la Mule Variations incoace mai si urla pe albume) exact cum ii place, adica fix cu durere in p*** si in suflet. Piese in care face pe circarul (Hoist That Rag, Top of The Hill), in care isi aminteste de atmosfera dark de pe Black Rider (Circus, Shake It, Trampled Rose) sau in care o arde la sentiment , da jazz-at de instrumentisti cu feeling, nu ca altii veniti cu orchestra de nunta de la caminul cultural(Dead and Lovely, How Its Gonna End).
In concluzie,your choice: manusi de catifea, lumanarele parfumate luate de la Mall pt. Cohen sau un whiskey mic cu 'bagabonzii si curvele' lui Waits.