Filmele bune nu sunt definite de faptul ca se termina cu DE FAPT. FE FAPT erau morti, DE FAPT el nu era ala ca era alalalt, DE FAPT plus era minus si minusu plus. Astea intra la categoria "filme cu final neasteptat". Era si un serial cu episoade de 20 de minute in care totul se termina cu DE FAPT. Deci i dont give a flying fukk despre cat de tare te-a surprins pe tine orice final de film, mie bunaoara mi s-a parut previzibil finalul la The Others. Un film bun e bun daca iti vine sa te uiti la el si dupa ce afli cum se termina sau despre ce e vorba. Banuiesc ca esti dintre aia care n-au mers la Passion of Christ pt ca "stiau cum se termina". De asemenea, un film nu e bun pt ideea pe care ti-o comunica, pt ce inveti din el, etc...pt asta sunt cartile. Probabil esti dintre cei care merg la filme pt ca le e lene sa citeasca carti. Filmu e film, e arta vizuala, iar cartea e carte, e arta literara. Ai grija sa nu le confunzi. Fiecare poate arata ceva ce nu se poate arata in celalalt domeniu. De asta orice comparatie intre film si carte e de prost gust. A reduce un film la scenariul lui e o minimizare de foarte prost gust.
LOTR nu are nevoie de finaluri neasteptate si suspansuri ca sa fie bun. Finalurile neasteptate si suspansul sunt doua tehnici de marketing cinematografic care au fost inventate de americani acu 100 de ani. evident, ele nu fac un film sa fie nici bun, nici prost. Pur si simplu calitatea unui film n-are a face cu asta, desi poate sa fie un element pozitiv.
Sufletul sau intelectul nu se inalta, nu uitandu-te la Fight Club in orice caz. Ele se scalda intr-un permanent kkt de scale valorice contagioase sau impuse pe motive de marketing, intre care uneori, unii dintre noi, gasim placere, securitate sau sentiment de apartenentza.
Altfel spus, nu exista definitie pt film bun. Exista doar pt film prost. Si filmele bune sunt toate alea care nu-s proaste. Mai mult, nu prea exista filme complete: unele au actori buni, replici bune, altele au regie buna, efecte de sunet si imagine, scenariu bun, "faze misto", etc. Sunt o gramada de criterii de felu asta. Filmele bune pe TOATE planurile sunt atat de rare incat daca stam dupa ele, o sa vedem un film la 5 ani, sa zicem.
Lipsa mea de orizont e alegere lucida, nu o reactie isterica ca la tine. N-am nimic cu blackul melodic, pur si simplu consider la modul lucid si cu cifrele puse pe hartie, ca e genul care a adus blackul in atentia "marilor mese". Aia cu ringul de dans nu era nici macar o metafora. In rockotecile de pana in 1995 nu exista black metal (decat Venom care nu se pune). Prima piesa black pe care am vazut lume dansand a fost de pe Dusk and her embrace. Doi ani mai tarziu, acelasi lucru era valabil pt Mourning Palace. Asta nu ma face sa zic ca blackul melodic e de kkt, pe aceleasi criterii pe care efectele speciale nu fac un film sa fie prost. Nam zis niciodata ca trupele alea canta pop. Ringul de dans nu are a face cu pop sau rocknroll.
Faza cu sensibil si receptiv e FOARTE subiectiva si e strict legata de conditionarile tale psihologice si de sensibilitatile tale particulare. Ele se accepta in masura in care nu ranesc sensibilitatile altora. E cam ca la homosexuali si zoofili. Te tolerez pana incerci sa imi bagi un deget en coulle. De acolo, te iau la palme. Nu exista spirit de rocker adevarat, exista doar oameni dusi cu pluta. Muzica nu este adevarata sau falsa, doar afirmatiile logice sunt adevarate, false, sau cu valoare de adevar necunoscuta. "Rockerul adevarat" intra in aceeasi categorie cu "manelistul adevarat", ci "houserul adevarat", cu "hihoperul adevarat", adica in categoria oamenilor care au impresia ca au prins pe Bunu Dumnezeu de un deget in momentu in care s-au afiliat la o anumita turma. Difera doar dimensiunea turmelor. Atat "marile mese" cat si "micile mese" se formeaza cam pe aceleasi principii. Toti marii rebeli din istorie au sfarsit prin a-si alcatui propria turma, cu propriile metode si valori de brainwashing.
http://www.metalfan.ro/forum/viewtop...asc&star t=25 sa luati exemplu de forum de la rockeri!