Ori eu vorbesc chineza, ori nu ma fac bine inteles, ori voi nu pricepeti.E normal sa spui in film ceea ce ai "in cap si suflet"(cred ca formula alesa de mine e nefericita), altfel regizorul ar fi un simplu TEHNICIAN , UN MIJLOCITOR al transpunerii scenariul de pe hartie pe pelicula, un fel de translator al cuvintelor in imagini. Cred ca am dat si definitia unor regizori - guru de pe la noi.
Daca nu exista "amprenta" fiecaruia atunci filmul e lipsit de valoare. De cate ori nu v-ati uitat la un film fara sa stiti cine e regizor, si totusi sa intuiti. EX. : Vara lui Sam. Mi-am dat seama imediat ca e vorba de Spike Lee, amprenta, stilul lui sunt inconfundabile. E bine ca un debutant sa faca asta , dar sa nu incerce sa dea totul din prima , sa"spuna" in film tot ce ar vrea sa spuna , sa elibereze toate frustrarile si neamplinirile bla bla bla....pentru ca se va incurca in detalii, va face povestea confuza, ideile se vor amesteca intr-un tavalug ametitor , si spectatorul mioritic, si asa scarbit de operele noastre o sa spuna ca ai nostrii au dat-o in bara inca o data.Exemplu de cum sa faci film(fie si s. m. , dupa parerea mea) , este Telefonul in Strainatate al lui Hanno Hoffer. Simplu, cuvinte putine, scurt si totusi spune atat de multa.