|
Afarã ninge prãpãdind,
Iubita cântã la clavir, --
Si târgul stã întunecat,
De parcã ninge-n cimitir.
Iubita cântã-un mars funebru,
iar eu nedumerit mã mir :
De ce sã cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afarã târgul stã pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
__________________
"Adevarul sufera, daca e analizat prea mult".
|