Der Blaue Engel ('30, Josef von Strenberg) a fost mai sensibil decit crezusem in primele 15 minute, cind ma asteptam la o poveste clasica (deci plicticoasa). Nu mare filosofie in film, dar intrepretarea lui Emil Jannings, nu a Marlenei Dietrich sic!, m-a apropiat de film. Sonorizarea a fost destul de proasta, iar in conditiile in care filmul a fost subtitrat in maghiara, am sentimentul ca am pierdut unele replici ce contau. Nu ma asteptam ca Marlene ca cocodaceasca si sa rida isteric atit de placut urechii.
__________________
How is the KKK like a Group of Real-Estate Agents?
|