|
Spre deosebire de altii, care incearca doar sa salveze filmul Italiencele de la critici prea acide, eu voi spune ca mie acest film chiar mi-a placut. Nu conteaza daca e debut sau nu, romanesc sau strain. Filmul mi se pare chiar ok! Sensibilitatea filmului ma duce cu gandul la cinematografia rusa sau la unele filme chineze de calitate /Micuta inavatatoare, Xiu-Xiu/. Totodata, umorul mi se pare a fi unul balcanic, cald, asemanator celui din filmele lui Kusturica. Imi place, de asemenea, ca filmul are si accente romanesti, nationale /povestea cu Mutu din Calus, muzica/, ca are un mesaj coerent, ca trateaza probleme reale, nu unele subte din degetul mic al unui filosof plictisit, ca are un final oarecum optimist. Desigur, pot sa vorbesc si despre aspectele mai putin fericite ale filmului /prea multe intamplari, aglomerate claie peste gramada, dar asta se poate explica prin dorinta unui regizor debutant de a spune totul chiar in primul sau film/, chestiile tehnice /in special sunetul/, faptul ca dialogurile in franceza suna ca naiba si mai ales ca nu au fost subtitrate. Cu toate acestea, mi se pare un film interesant, cu farmec si, ma repet, cu suflet. Are si unele chestii regizorale interesante, cum ar fi acea imagine vazuta de tatal aloolic cu capul in jos. Nu inteleg, de unde atata inversunare la unii impotriva acestui film?
|