ca ce nu se stie...sa spunem oare film? nu se rasucesc in mormant tot felul de orson wellsi si fellini si alti alti cand s-ar scrie asa ceva? hmm...sa luam cu inceputul. a fost odata:
o minciuna colosala. se facea ca un anume protejat al sistemului isi acorda filme peste filme, in fiecare an cate 14, toate la fel de bune, cu scenarii la fel de inspirate si efecte speciale de matrixul intra in pamant de rusine.se facea ca acest protejat mintea de rupea afirmand cele 10 miliarde buget pentru al sau orient express.si bravul nostru sergiulica fura astfel de la botul tinerilor regizori marea halca de bani ca sa ce? sa-si inchirieze castel, tren, cai, dresori, si o hoarda de mari actori. totul avand ca scop adaugarea inca unei vomitaturi de film la palmaresul deja lung.
se facea ca acelasi mareommarecaracter isi alatura un prodigios al tastelor de plastic spre a-si scrie scenariul. rezultatul? "il pleut sur la ville comme il pleut dans mon coeur".
si asa, plus o protevista si un trubadur holografic, plus doua balconase si un zambet larg, dar tamp (nu, madam nane, in nici un caz nu era vorba de tine aici, nu te enerva ca se duce pe apa sambetei banul contribuabilului bagat de un anume in botoxul ala bine plasat) si iese avortul asta de film.
bun, sa acordam clementa pentru imaginea facuta de un mare maestru si machiajul si costumele unor oameni care au respirat aerul de buftea si inteleg ce inseamna cinematografie de calitate. sa ne imaginam ca acesti oameni nici nu au stiut in ce au fost implicati.
dar sala era plina...de tineri!!! cand in romania ies filme bune, cand caranfil si mungiu si puiu si cine o mai fi ies la rampa cu lucrari cel putin exportabile (ca sa nu mai spun premiabile si PREMIATE), dar la ei acasa au parte de jumatati de masura in sali, la dom sergiulica se umple vezi doamne de generatia lafamilista si blondysta. plus cativa tineri seriosi si interesanti!! ce i-o fi manat ca pe-o cireada inspre patria si multiplex? ce subliminalitati o fi avand sergiulica de reuseste de 870 de ani sa nu fie doborat cu pietre in piata publica? (te-am prins, vrajitoareo!)
cel putin n-am vazut indoctrinati.pentru ca deja cand imola kezdi se intreba, din spatele ochilor ei morti de actrita de provincie grefata pe cinematografia de CAPITALA si din spatele microfonului de post sincron:cine o fi omul asta in negru care bla bla si bla bla? oare bla bla??? lumea deja se isteriza de ras. hehehe...
iar apoi cand apare ioanamoldovan, aceasta ioanamoldovan a teatrului si celuloidului romanex
cu buchetelul de violete, cu iz de fantoma a vremurilor d'antan, cu iz de pasiune fulguranta a tineretii din paris/constanta, mii de traznete!
singurele momente de sinceritate ale filmului sunt monoloagele lui vlad zamfirescu, natural, proaspat, jucand la misto, dar evident plasat in inferioritate de scenariu si inclusiv de rolul cvasi-imbecil oferit. pentru ca bob pierde. el vine, se revolta (observati paralela intre aceasta situatie si lumea cinematografica la noi:cam acelasi raport-tineri cineasti/sergiu) si pierde. are momentul de culme, jigneste, are iremediabil dreptate, dar pierde. in fata personajului-print pierde personajul bob, in fata detracatului sergiu pierd toti tinerii cineasti.
cu "olimpian dispret" apare genericul si realizezi ca ai pierdut doua ore din viata, pe care nu ti le mai da inapoi nimeni, pe care ai fi putut sa le folosesti la ceva mai inteligent, eventual sa te certi cu vecinul de palier sau sa cureti fasole.
iar apoi ca om de film, ca tanar regizor sau scenarist, injuri birjareste printre dintii ranjiti a zambet ca pe tine te-a facut mama cu o doza mai mica sau mai mare de talent, dar fara aceeasi nesimtire colosala si perena ca pe eternul nicolaescu. am zis.