Moartea unui dinozaur din vanitate
Jenant si infantil...am iesit de la film ca nu mai puteam rezista sa ascult replicile acelea ciudate si false de parca actorii aia nu erau umani ci roboti. Cum e posibil sa nu-si dea seama un regizor incontestabil mare si valoros al Romaniei ce gunoi de scenariu are in fata? Dar de ce mai intreb cand si lui nu-i lipseau decat niste sfori ca sa-si miste picioarele si gura. Si ce e cu alegerea retetei hollywodiene de casting de vedete... Adica ce credea ca o sa faca Bittman, ca o sa asigure lesinul femeilor in sala de film... Numai simpla asociere a lui Bittman cu Gheorghe Dinica ma scarbeste. Apropo de Dinica si el parca apasat de importanta si fosta valoare a regizorului. Si acel machismo al PRINTULUI, apelativul acesta instrainant "PRINTE..." adresat la 5 minute de catre muritorii din jurul lui, ingrozitor, infricosator de instrainant si fals si necredibil. "Printe...". La un moment dat ma enerva ca nu stiam daca "Printul" are si el un nume ca noi toti muritorii. Doamne cata vanitate din partea unui regizior decrepit care nu vrea sa lase trecutul in spate. Si saracul atat de batran si isi incearca farmecele pe o fetiscana care cade intr-o admiratie blegoasa si bolnavicioasa de parca batranul din fata ei e insusi Dumnezeu. Of.... cata ipocrizie. Am rezistat o ora si atat, mi-a fost de ajuns, am incercat din rasputeri sa stau mai mult, macar ca dadusem bani pe biletul ala care e destul de scump la mall, darmi-a fost IMPOSIBIL. Era interesant de urmarit reactia oamenilor din sala care incepusera sa vorbeasca cu glas tare ca nu mai suporta si sa comenteze cu aprindere. Si eu cazusem in acelasi pacat si nu imi mai dadeam seama ca ma apucase o indigneala care ma facea sa vorbesc tare... Interesant. LA fel s-a intamplat si la Filantropica insa in sens invers, oamenii erau atat de entuziasmati si fascinati ca izbucneau in adevarate ropote de aplauze in timpul filmului, ca la teatru.
Pacat , asistam la moartea unui dinozaur care se sinucidea din propria sa vanitate...
|