[Jay]

Nu stiam unde sa bag asta.... mie mi-a placut....
National ...
"Inainte de 1989, în tara existau nu mai putin de 6.800 de cinecluburi pentru amatori. în cadrul lor, oamenii pasionati de fotografie ºi cinematografie, se adunau în orele libere ºi încercau sa descifreze tainele acestor arte. Activitatile se desfaºurau cu precadere în mediile muncitoreºti, studenteºti ºi în armata. Astazi mai sînt doar 20 de cinecluburi la nivelul întregii tari.
Chiulangii luati de urechi
La vremea respectiva „cinematografia pentru amatori" era considerata o actiune educativa, dar ºi o modalitate eficienta de propaganda a regimului comunist. Printre primele cinecluburi de amatori înfiintate în România a fost ºi cel de la Uzina Faur, fosta Malaxa, care, începînd cu anul 1968 a prezentat în sala de festivitati a întreprinderii filme realizate cu ºi despre oamenii muncii. Initiatorul proiectului, la vremea respectiva, a fost Victor Colonelu, proiectant la Faur, pasionat pîna în maduva oaselor de cinematografie ºi de fotografie. Cum era ºi firesc, autoritatile au intuit în proiectul cineclubului de întreprindere oportunitatea de a face propaganda sistemului. Muncitorii care naduºeau în orele suplimentare deasupra strungului reuºind sa dea tarii cît mai multe piese perfecte ori cei care îºi pîrleau obrajii la cuptoarele Siemens din turnatorii erau laudati, stimulati si aplaudati la ºedintele sindicatelor, în mod miraculos, cineclu-bul de la Faur a supravietuit evenimentelor din decembrie 1989, cau-tînd sa releve în continuare faptele de viata ºi de munca ale acestei familii industriale. Doar ca numarul muncitorilor s-a redus dramatic. „Din 22.000 de salariati, cît erau prin anii '80, azi, au mai ramas în Faur S.A. vreo 800", spune Victor Colonelu. Cineamato-rul a fost invitat în primavara acestui an sa-ºi strînga bagajele din incinta uzinei pentru ca Faur se privatizeaza. ªi-a luat acasa sute de km. de pelicula, amintiri, fotografii-docu-ment, chipuri de oameni, actori anonimi, sudoarea lor, viata, munca ºi utilajele prietene, giganti, de pe vremea lui Malaxa.
Clubul B 207 Faur
Dar povestea nu s-a oprit aici! Cînd totul parea pierdut, în epoca in-ternetului ºi a aparaturii digitale, entuziastul cineamator a reuºit sa capteze atentia tinerei generatii. în propriul sau apartament transformat într-o adevarata arhiva cine-foto, dar ºi într-o camaruta aflata la etajul 11 în blocul din Pantelimon unde locuieºte, Victor Colonelu îi ajuta pe copii ºi pe adolescentii pasionati de film sa deprinda tainele artei cinematografice. Pe zidurile încaperii, care a fost cînd-va o spalatorie a asociatiei, stau sute de fotografii realizate de cei mici, viitori fotoreporteri sau poate cineaºti, în cadrul întîlnirilor ce au loc o data pe saptamîna cineamatorul regizeaza filme cu ucenicii sai, îi învata sa monteze un scurt-metraj, cum sa a precieze lumina, distantele, unghiurile, le explica ce este un salt în cadru sau în ax ºi ce ar trebui sa faca pentru a le evita în viitor. Copiii sînt numai ochi ºi urechi! Clubul „B207-Faur", are ºi propria publicatie sap-tamînala intitulata: „Buletin informativ, micul foto-cineamator, de uz local", în toamna aceasta micii cineaºti, vreo 14 la numar, ca atît permite spatiul fostei spalatorii, intentioneaza sa realizeze unele filme a-vînd ca tema balcoanele din Bucureºti, casele vechi, frontoanele lor, statuile din centru etc. E o activitate frumoasa, cuminte ºi educativa, ori-cît de desueta ºi prafuita ar parea u-nora expresia în zilele noastre. O-data prinºi de microbul cinematografiei, satisfactia este garantata, chiar daca cu totii recunosc ca perspectivele acestui domeniu sînt relativ reduse în România."