[MinRep]

"Jesus Christ Superstar" nu e un muzical. Este un film al unei opere-rock, una dintre primele scrise vreodata (de Andrew Lloyd Webber, cu versuri de Tim Rice). Otherwise, muzica e grozava, trecand prin toate registrele muzicii rock de atunci (psihedelica, hard rock, balada), intrand si in jazz si charleston un pic si, bineinteles, cu influente clasice (si stiu ca uit ceva). S-ar putea ca motivul pentru care mie imi place "Jesus Christ Superstar" sa fie muzica (si versurile), mult peste ce poti asculta in mod obisnuit intr-un film. Dar as vrea sa iau si alte lucruri in considerare (atentie, spiolere!):
--- actorii (Carl Anderson si Ted Neeley se completeaza reciproc perfect. Unul agresiv, celalalt bland, amandoi puternici, amandoi cu slabicinile lor. E o chestie unica sa vezi cum fiecare actor isi creeaza un personaj unic, si aici mai mentionez doi actori: Yvonne Eliman ca Maria Magdalena si Barry Dennen ca Pilat; ar mai fi Paul Thomas - star porno de mare calibru - in rolul lui Petru :lol;
--- Uvertura - modul in care este gandita si, mai ales, modul in care este gandit filmul, mai mult ca o joaca a unor hippioti. Aici intra si accentele moderne precum tancurile, imbracamintea, scena de la lacul lui Irod etc.;
--- Biblia este, totusi, respectata foarte indeaproape, desi unele chestii sunt duse la extrem. Lipsete Fecioara Maria, iar Invierea este prezenta doar printr-o aluzie foarte inteligenta);
--- Imaginea, de o frumusete unica, care revine poate si din decorul in care filmul este filmat;
--- Scene de neuitat, si ele unice: montajul uverturii, prima melodie a lui Iuda, intrarea in Ierusalim, Cina cea de Taina la iarba verde, scena lui Irod, biciuirea, intoarcerea lui Iuda in chip de inger, rastignirea (foarte frumos rezolvata) si finalul cu actorii intorcandu-se la autocarul cu care au venit, Ted Neeley, imbracat ca Isus fiind singurul care ramane, mergand prin desert...

P.S.: Prima data can am vazut filmul, nu mi-a palcut deloc (poate pentru ca habar n-aveam muzica in clasa a saptea). In fine, dupa vreo trei ani, l-am revazut mai mult din greseala si am ramas atras inexplicabil, de la un cap la altul al filmului. Cred ca "Jesus Christ Superstar" e unul dintre putinele filme la care m-as putea uita oricand, fara sa ma plictsesc.