[marx]

mult-defunctul marx era poet.

Toamna T

E toamna din intamplare, cred
N-am comandat acest anotimp
La festinul existentei mele
(Se intampla rar sa nimeresc
la alta masa,
nerecomandata poftei mele de viata).

Stau asa, neadaptat, si
Privesc in farfurie:
E plina, ca pentru lacomi,
Are culori aprinse
Intr-un apetit obez,
Miroase senzual, se rade abundent,
Simturile ma trag de maneca
(aspira la delicii)
Doar nodul din gat se opune
Vehement: imi recomanda
sa inchid ochii.

Bonus pt Herbert:

Dostoievskiana (Leonid Dimov)

Am vazut cum s-a inecat
O fetita mica, din greseala.
Era toamna. Cerul pudrat
cu scama tulbure si glaciala.

Ruginisera ierburile pe mal,
Nici tipenie in tinut.
Atarnau carpele vertical
Departe, pe slepul neprevazut.