|
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Nu ti-a fost dat sa vezi vreodata,
Când toamna palida coboara,
Într-o gradina despoiata,
O ramura întârziata
Ce-a înflorit a doua oara?
In crangul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig linistit...
Un roz si violet in fasii
Peste palate se lasa -
|