[herbert]

un articol despre "compromisul" lui Puiu, care a devenit ascultator... si a primit finantare de la ministerul (in)culturii romane. sunt aici cateva teze interesante care merita a fi retinute si... discutate. Costi Rogozanu este un tanar critic literar (dar nu numai...), alungat de la Romania literara unde incepuse "demolarea brontozaurilor". articolul a aparut in "Evenimentul zilei", 17 august 2004.

Cazul Puiu

O imagine foarte draga culturii romane este urmatoarea: artistul este boemul suprem, dezinteresat, pierdut in norii estetici, neinteresat de politica etc. Sub aceasta umbrela a indiferentei artistice se petrec aberatii precum: Eugen Simion, autoproclamat cel mai “apolitic”, ia cei mai multi bani de la buget si conduce o retea complexa de institute, comitii si comitete, mari inghititoare de bani publici. La fel de apolitic a fost si Eugen Uricaru pina s-a trezit cu un post frumusel la Ministerul de Externe. Nici functia de director la Radio Romania nu i-a stricat... Avem de-a face cu un soi de ciocoime, stearpa din punct de vedere cultural, dar cu multi, foarte multi bani la indemina. Nici in lumea filmului lucrurile nu stau altfel, cu protagonisti precum Nicolaescu et comp.... O data cu un val de filme extraordinare precum Occident (Mungiu) sau “Marfa si banii” (Puiu), a aparut si speranta unei schimbari de mentalitate artistica in cinematografia romaneasca. Au ramas doar sperantele.
O carte se poate publica doar cu citeva milioane de lei, daca tii neaparat. In cazul unui film insa e nevoie de miliarde. Filmul este, in mare parte, un produs de echipa. Actul de creatie e ceva mai complicat, administrativ vorbind. Asadar, sint gata sa inteleg o colaborare cu statul, macar pina la punerea pe picioare a unei piete reale de cinematografie. S-a vazut insa ca nu e posibil: Nicolaescu, Theodorescu si altii ca ei sint oameni care functioneaza numai in gasca, dupa regula serviciului reciproc. Nu vad mai departe de propriul grup. Am sperat ca se va produce o rasturnare de forte cind tinerii cineasti pareau sa se coalizeze impotriva dinozaurilor. Am crezut ca vor schimbare reala, ca vor sa faca revolutie, cind, de fapt, incercau o revolta minora pentru schimbarea de personal in CNC. Acei tineri nu voiau decit o felie din placinta lui Nicolaescu... Dezamagirea a fost completa cind Cristi Puiu a acceptat bani veniti direct de la Theodorescu, posedat subit de avintul dreptatii. Theodorescu n-are nici un merit. Nu a facut decit sa cirpeasca o greseala stupida a unei comisii pe care tot el a girat-o.
Cristi Puiu a gresit grav acceptind “scenariul” de prost gust care ar putea fi intitulat “Theodorescu - Salvatorul Artei”. Are, probabil, acel argument al artistului genialoid: “Trebuie sa fac film! Da pe-afara inspiratia”. Dar cind un sistem te refuza in cel mai nesimtit mod (adica dindu-ti note de 5 si 6 in fata unui Nicolaescu de nota 10), nu accepti apoi niste bani mai umilitori chiar decit subventia propriu-zisa, veniti de la tatucul acelui sistem. Puiu si-a dat aura de tinar artist independent pentru citeva miliarde de la buget. Este un gest pe care din ce in ce mai multi tineri prefera sa-l faca - este un joc al ambiguitatii de foarte proasta calitate, iar Puiu nu face decit sa dea tonul acceptind acesti bani...
Inca ceva. Guvernul da un miliard pentru 23 de scriitori (alesi de Uniunea Scriitorilor, se intelege). Numele premierului va trona mare pe pagina de garda a fiecarei carti astfel subventionate. Mai toti scriitorii in cauza ne-au declarat: acceptam pentru ca avem nevoie de bani. E o dubla iluzie: scriitorii cred ca vor face mare arta cu bani de la Nastase, Nastase crede ca si-a insusit nume mari din cultura tratind artistii ca pe niste cersetori. Un joc cu “pacaliti” si de o parte, si de cealalta.
Costi Rogozanu