mai draga domnule ALS, devii - constat cu ingrijorare
- tot mai irascibil, mai intolerant, te conturezi tot mai mult ca un "boier al criticii de film" (vezi "boierii mintii" ), ca un lider al unui “grup de prestigiu” (de presiune, uneori, in cazul tau). esti, mi se pare (s-ar putea sa gresesc), cam egoist in iubirea, devotamentul si competenta ta pentru film!
“sensibilitatea literara”, ea in sine, n-are cum sa faca rau criticii de film (care numai pura & virgina nu poate fi astazi, cum n-a fost niciodata). de ce lovesti cu atata satisfactie (hedonist-egoista) in acelasi loc??? pentru ca, sa recunoastem, critica de film e o derivatie mai bicisnica a literaturii, a scrisului in general…
de ce ai citat din comentariul lui Plesu la filmul lui Mel Gibson, pentru ca Plesu nu este critic de film? Plesu are valoare si bun-simt (reiau o teza mai veche) si e bun, onorabil, in mai multe domenii. de ce aprobi/subscrii uneori la unele teze/aprecieri ale forumistilor, ca ei nu sunt critici de film, poate doar niste scriitorasi incepatori frustrati? dar si ei pot “judeca” un film si uneori chiar o nimeresc, trezind entuziasmul si aprobarea ta.
“cazul Gorzo” este si mai simplu. o fi fiind Andrei un prozator refulat (e norocul, ori nenorocul sau), dar scrie o cronica de film "bine amprentata", inconfundabila in peisajul nostru. are cititori si multi il apreciaza. ca nu i-a placut Kill Bill – e o problema de sensibilitate, constructie, formatie si… poate, informatie. nu e nici o tragedie in asta si nici nu trebuie degradat in meserie ca n-are organ pentru asa ceva. nu e relevant ceea ce spun, dar din 15 cinefili, cinoscuti de-ai mei, oameni de cultura (scriitori, ziaristi, actori s.cl.) doar 4 au fost impresionati de Kill Bill, intre care un “specialist” in Tarkovski, cu care ma bombardez cu replici din filmele rusului. afland despre iubirea sa pentru “pelecola” lui Tarantino, care pe mine, mai scriu o data, nu m-a impresionat, i-am spus: “ia ciuvstvuiu kak mi vsio bolishe otdeleaemsia drug ot druga” (simt cum ne indepartam tot mai mult unul de celalalt) – replica din “Oglinda”, vezi relatia mama–fiu. sigur, e o cochetarie, nu-l acuz de insensibilitate (nici el pe mine), ii recunosc apetitul pentru teritorii in care eu nu intru, poate nu vreau (nu pot?) sa intru…
si totusi, de ce tie ti-a placut “capodopera” (!?) Kill Bill si mie nu? pentru ca, am constatat, ne “intalnim” in destule preferinte. si mie imi plac: Michel Houellebecq, Roland Barthes, Marguerite Duras, Bernard Henri-Levy (dar si Jean-Francois Revel, Andre Glucksmann) si… ce deliciu! - Mylene Farmer si... Le Tour de France… cu toate acestea ma declar si trec drept un antifrancez.
P.S. prescurtarile din postarile tale, ca si melanjul acesta anglo-roman, ma deranjeaza putin, dar, generos si intelegator, iti recunosc acest drept
P.P.S. vai ce mult am scris si nici nu m-am enervat, ca sa simt si eu ca exist