[herbert]

Hamilton a abandonat, Ullrich a fost umilit... ramane copilu' asta cu nume rusesc (ce debilism si prin Italia asta, doamne!), Ivan Basso, care poate pierde totul in cursa individuala, unde e mai slab decat americanu'. numai un accident il poate lipsi pe Armstrong de un nou titlu.
am privit astazi toata cursa - un deliciu!
iata un articolas despre Turul Frantei semnat de Ioan Grosan in Ziua:

Turul Frantei

De cand mi s-a dat posibilitatea, dupa 1989, sa-l vad in direct, ma uit fascinat la Turul Frantei. Cred ca e, poate, cea mai frumoasa competitie sportiva anuala a secolului trecut, cat si a celui in care am pasit din noul mileniu. Lacrimi, suspans, triumfuri, drame, inclestari titanice, suspiciuni, eroi pentru o zi sau pentru un "cincinal", puternice personaje secundare, din "subterana" - de toate are Turul asta, ca un roman dostoievskian. Si chiar daca acum cativa ani asupra lui au planat banuielile (ba chiar certitudinile) unei maculari "anabolizante", el isi pastreaza pentru mine intreg farmecul sau indicibil. Aproape zilnic, trei-patru ore nu ma pot dezlipi din fata televizorului, chiar daca, aparent, nu se intampla nimic si plutonul ruleaza compact, ca inainte de alegerile locale PSD-ul. Dar insusi mersul asta in pluton, pe sute de kilometri, are rigorile unei metafore reusite si cum am putea aprecia evadarile daca n-ar exista, cum s-a intamplat si saptamana asta, "inghitirile", pe chiar ultimii metri ai cursei, ale celor disidenti?
De aceea ma mir ca presa zilnica, in rubricile ei de sport, sau chiar si cotidianele specializate acorda - atunci cand nu ignora total - un spatiu atat de mic acestei magnifice competitii. Nu stiu carui amical de trei lulele disputat de niste fotbalisti chiauni de canicula, crampelor de care e apucat din cand in cand cate-un conducator de club, agramatismelor debitate de cutare antrenor sau impresar li se rezerva coloane intregi, cu titluri de-o schioapa; in schimb, lectiile de viata pe care le ofera gratis Turul Frantei sunt expediate in trei randuri inexpresive, cum era altadata cand la lectiile de dirigintie trebuia sa tinem cateva minute de "informare politica". Jalnic si trist pentru presa noastra.
PS. Orice-ar zice unii s-au altii, fara cei doi comentatori de la Eurosport, Radu Naum si Radu Banciu, Turul mi s-ar parea mult mai sarac. Ce-i drept, amandoi mai sar uneori peste cal, dar cred ca nimeni nu poate pastra ore un sir un comentariu la nivelul de varf al inteligentei sale. Altfel, pentru spontaneitate, umor si - dupa modelul Topescu - pentru preocuparea de a oferi mereu informatii istorico-culturale despre locurile prin care trec ciclistii - "chapeau bas!" Asta ca sa-i parafrazez...
Ioan GROSAN