|
inainte privesc cu minie si observ ca nu mai este deconstructivismul de lat data; nu se mai demonteaza la rigoare mecanismul mai mult sau mai putin echilibrat al filmului de scurt metraj; unde este techne-ul?
visul lui liviu ne place pentru ca e autentic, pentru ca are o piesa noua parazitii facuta special pentru film, ca are ceva onirisme nu atit de onaniste cum ma temeam, ca are cel mai frumos sarut dintr-un film romanesc de pina acum, ca e cu un tinar care vrea sa se scoata si el cumva si cu un tata foarte realist. putin monoton stilistic, dar ultimul cadru, cu apa, si repl;ica: pestii nu se ineaca m-au dat pe spate.
|