Originally Posted by herbert:
|
prea mult zgomot, in opinia, pentru prea putinul pe care l-a facut yankeul in cinematografie… dupa entuaziasmul starnit de primele sale scenarii & filme (Pulp Fiction ramane varful carierei sale de pana acum), “copilul teribil”, “antihollywoodianul” s-a cam terminat. colajele, parodia, excesul, naivitatea jucausa… n-au cum sa tina prea mult. ele deranjeaza mai ales spiritele critice fara reverii absorbante, pe cei care nu sunt terorizati de “idea de curaj, experiment si noutate” oricand si in orice peisaj si au un acut sentiment al penibilului…
orice s-ar spune, cate motivatii nu s-ar gasi (si s-au gasit destule!), Tarantino a fost penibil ca presedinte al juriului si… in optiunea sa pentru Palme d’Or –ul de la Cannes 2004. adica, iubesti un copil pentru shotiile sale uneori inteligente, neprotocolare, dar nu poti lasa totul la judecata sa infantila, partiala si… nedreapta in cele din urma. se revolta in tine bunul-simt, memoria, traditia si-ti zici ca ajunge, copilul ne face de ras…
ce inseamna sa ai o sensibilitate cinematografica? ce (cate) semne trebuie sa iasa in evidenta ca sa ti se recunoasca acest lucru? un om cu talent literar e obligatoriu un “handicapat” in materie de film???
probabil ca a avea “sensibiltate cinematografica” e – simplificand - sa nu vorbesti total aiurea despre un film. pe de alta parte, fiecare simte si percepe in felul sau un film. e drept sa fie considerat cineva un idiot si un nesimtit daca nu vibreaza la “virtutile” artistice pe care le-ar avea “Kill Bill”? e oare si “Kill Bill” o “summa cinematographica” la fel ca “Dogville”? care “Dogville” nu e intotdeauna CINEMA...
|
draga herbert,
1. hai sa nu amestecam borcanele: faptul ca q.t. s-a comportat ca un asshole in calit. de presedinte al juriului la cannes - nici macar din ratiuni 'ideologice', zic, pt ca nu e un secret pt nimeni ca weinstein este si prod. lui, si al lui mmoore
, lucru pe care l-am scris si eu - nu ma poate face sa-l neg ca cineast! pt mine - repet -, kb este virful carierei lui de pina acum! de ce? pt ca aduce - fata de pulp f. - o dimensiune in plus: tragismul! si o anumita intelepciune (zen), care este
altceva decit flegma
cool...
2. daca esti critic, se presupune ca ai depasit cumva (eu zic ca nu de tot
) stadiul de 'amator de cinema', de indragostit; capeti un fel de distanta (critica), facuta din: gust eclectic, relativism, detasare s.cl.
daca pot admite ca un regizor, sa zicem, sa aiba 'oftica' pe un kubrick, tarkovski sau antonioni - sa nu-i placa, domne! -, nu cred ca se pot admite astfel de capricii de diva (artistica) unui critic; el trebuie sa-si lase idiosincraziile in cui si sa judece cit mai impartial!
si sa fie cit mai generos - cu
toate genurile, tipurile, scolile si demersurile de cinema... sigur, nimeni nu e perfect; vorbesc insa de o aspiratie, careia trebuie sa-i faci loc.
3. nu inteleg ce vrei sa spui atunci cind spui ca 'dogville' nu e 'intotdeauna cinema'...?