[herbert]

pt herbert:
(...) 2. eu nu i-am 'interzis' lui a.g. sa scrie cronica de film (ce idee! ma simt chiar jignit de o asemenea inferenta!! :shock: ), ci mi-am exprimat doar, solidar cu tipul de sensibilitate gorziana, opinia ca ar fi mai in largul lui in altceva - literatura, eventual...; pt ca
3. ai pus punctul pe i in chestiunea 'elephant': cronicile lui a.g. sint un spectacol in sine, din ce in ce mai narcisic, care au doar (ca punct de plecare) filmul, dezvoltindu-se - arborescent/autosuficient - in altceva, care nu prea mai are mare legatura cu filmul de la care au pornit... recunosc, ideea ca filmul devine un pretext pt prestidigitatie literara mi-este antipatica: nu cred ca o cronica trebuie sa fie un exercitiu de stil, in 'competitie' cu filmul, ci cred ca ea trebuie sa-si asume conditia de 'gen secund(ar)', sa serveasca filmul - nu invers! exista un abuz de 'stil' in cronicile lui a.g. care a inceput sa-mi devina suspect...
4. ce este 'sensibilitatea cinematografica', spre deosebire de cea literara? este mai usor sa arat spre cei care o au, decit s-o definesc... inseamna - in mare - a fi sensibil la 'ceea ce nu se poate povesti' (in cinema), la o magie care nu trece prin rationalizari & vorbe; oricit ai fi de 'cerebral, de impotriva 'visarii' cinematografice ca spectacol absolut, lipsit de sens & de finalitate, nu poti sa nu recunosti - draga herbert - ca Cinema-ul este (atunci cind este Cinema!) dincolo de definibil: este o mistica, deci poezie...
ai, sau n-ai feeling pt asta? - aceasta-i intrebarea.

1. acuma sa fim drepti, Gorzo are si destule excelente cronici care pun in valoare filmul… sunt prea multe pentru a ma rezuma la 1-2 exemple…

2. despre “pacatul” sau literar plimbat prin cronica de film. nu e primul si nici ultimul care face lucrul acesta. orice forma de scris este “pandita” intr-un fel sau altul de literatura. ceea ce scrie Gorzo nu ma deranjeaza intotdeauna si nici prea mult, o iau ca o varietate a cronicii de film, in care gasesc destule lucruri interesante (sugestii, imagini, piste de interpretare…) chiar “deturnarea” unui film pe care o face A.G. imi ofera un teren pentru reflectii si imi declanseaza uneori imaginatia… e mult, e putin, e criminal in definitiv?? nu stau sa contabilizez, esential este ca “textele” sale nu ma blocheaza, nu ma “inchid” in adevaruri eterne, ci ma provoaca sa gandesc… uneori chiar ii multumesc pentru sansa pe care mi-o ofera, aceea de a nu fi de acord cu el. si atunci caut sa-mi confrunt opininiile mele cu ale lui ALS, Voda, Sava, Chirilov (atunci cand scrie), Blaga, Bratan…, cu opiniile criticilor straini.

3. frumoasa pledoaria ta pentru Cinema ca ceva situat “dincolo de definibil”… ca un “visator practicant” te inteleg perfect… dar ceea ce stim noi despre Cinema a fost “definit” intr-un fel sau altul. se desprinde de aici o idee destul de ispititoare: sa “consumam” – in transa - Cinema-ul ca pe ceva mistic, ca pe o poezie, fara sa rationalizam, ca devenim vulgari. sa “traim filmul in stare pura”, pentru ca pana la urma tot se sedimenteaza ceva.