[herbert]

o chestiune delicata: limitele de sensibilitate ale celuilalt (infirmitatile intelectuale ale celuilalt), limite percepute de noi care, nu-i asa, suntem cu toate antenele la panda, care vedem si simtim monstruos… il inteleg pe Andrei Gorzo si sunt solidar cu el in chestiunea Tarantino in general si in ce priveste “facatura labartata” “Kill Bill”...
prea mult zgomot, in opinia, pentru prea putinul pe care l-a facut yankeul in cinematografie… dupa entuaziasmul starnit de primele sale scenarii & filme (Pulp Fiction ramane varful carierei sale de pana acum), “copilul teribil”, “antihollywoodianul” s-a cam terminat. colajele, parodia, excesul, naivitatea jucausa… n-au cum sa tina prea mult. ele deranjeaza mai ales spiritele critice fara reverii absorbante, pe cei care nu sunt terorizati de “idea de curaj, experiment si noutate” oricand si in orice peisaj si au un acut sentiment al penibilului…
orice s-ar spune, cate motivatii nu s-ar gasi (si s-au gasit destule!), Tarantino a fost penibil ca presedinte al juriului si… in optiunea sa pentru Palme d’Or –ul de la Cannes 2004. adica, iubesti un copil pentru shotiile sale uneori inteligente, neprotocolare, dar nu poti lasa totul la judecata sa infantila, partiala si… nedreapta in cele din urma. se revolta in tine bunul-simt, memoria, traditia si-ti zici ca ajunge, copilul ne face de ras…
ce inseamna sa ai o sensibilitate cinematografica? ce (cate) semne trebuie sa iasa in evidenta ca sa ti se recunoasca acest lucru? un om cu talent literar e obligatoriu un “handicapat” in materie de film???
probabil ca a avea “sensibiltate cinematografica” e – simplificand - sa nu vorbesti total aiurea despre un film. pe de alta parte, fiecare simte si percepe in felul sau un film. e drept sa fie considerat cineva un idiot si un nesimtit daca nu vibreaza la “virtutile” artistice pe care le-ar avea “Kill Bill”? e oare si “Kill Bill” o “summa cinematographica” la fel ca “Dogville”? care “Dogville” nu e intotdeauna CINEMA...

P.S. solidar cu Andrei Gorzo, dar nu si cu cronica sa din “Dilema veche” (nr.25, 2-8 iulie 2004) despre Elephant – o reverie literara, consumata in interior, fara vreo vizualizare si pentru ceilalti - care are foarte putine tangente cu filmul. aici se vede proiectia si profilul literar al lui Gorzo, dar cine poate sa-i interzica sa scrie – in felul sau - cronica de film?