In legatura cu Trafic as avea de facut cateva observatii caci, se pare, doar cativa au prins spilul si miza filmului. Nu sunt nici eu posesorul adevarului absolut insa voi propune o cheie de intelegere a scurtmetrajului in cauza.
Aparea pe forum o idee potrivit careia avem de-a face cu un filmulet plin de metafore. Bineinteles, este gresit spus "metafore". Le-as numi mai curand "apropouri" sau "clenciuri". In nici un caz metafore pentru ca de ele sunt pline mai toate filmele romanesti ale generatiei 80. Pe atunci se facea chiar un abuz in acest sens, adunandu-se laolalta elemente preluate din Kieslowski, Vajda, Tarkovski si ajungandu-se astfel la o salata de varza cu rosii, ceapa, usturoi, castraveti, gogonele si tot ce mai vor domniile voastre.
Vad in Trafic un film despre comunicare. Sau, mai bine spus, despre lipsa dansei. Ganditi-va doar la multimea de gadget-uri electronizate: mijloace de comunicare sau mijloace de transport care ar trebui sa ne faca viata mai usoara. Si acum ganditi-va la modalitatile prin care li se face reclama tuturor acestor produse. Imaginea familiei traditionale, a copiilor (Orange, Connex, aproape tot ce inseamna advertising auto), a nevestei fericite pentru ca sotul i-a dat un bip de la locul de munca, a problemelor corporatiste rezolvate cat ai bate din palme (echipa Zapp). Pe de alta parte, ce se petrece in realitate ? Blocaj comunicational. Blocaj in trafic. Automatisme, plictiseala, deruta abia mascata. Omul de afaceri al secolului XXI prins in mrejele unui trafic sufocant. Nu stie cum sa reactioneze pentru ca depinde de sistem. Nu neaparat de un sistem politic (daca va ganditi la 1984, Procesul lui Kafka sau Brasil) ci de un sistem tehnologic. O retea firava de care atarna mult visatul lui succes profesional.
Este impasibil. Aflat in imposibilitatea de a comunica cu fiica lui caci de mult a lasat acest "job" in seama unei ingrijitoare. Tocmai a schimbat-o. Si tot nu stie daca bijuteria a fost inghitita sau nu.
Propunerea facuta tinerei de pe strada de a-l insoti la o cafea vine din dorinta lui de a schimba ceva, de a lasa deoparte angoasele. Dar nu reuseste mare lucru. Ii este extrem de greu sa articuleze cateva cuvinte. Nu poate remarca altceva decat falfaitul parului in bataia ventilatorului.
Si ea este un produs al aceleiasi societatii. O adolescenta care trebuie sa castige pentru a-si permite o vacanta la mare. Mecanica prin gestica si vocabular. Foarte buna interpretarea Mariei Dinulescu, ca si a tipului din rolul principal (am uitat cum il cheama).
Cam asa explic si succesul pe care l-a avut la Cannes. Nu uitati ca mai toata literatura franceza a secolului XX se centreaza pe acest subiect - pierderea comunicarii. Ionescu, Camus, Yourcener. Nu ma mira deloc faptul ca a castigat premiul al mare.