|
Pana acum am citit doua carti de John Grisham: Campionul din Arkansas si Mostenitorii. Filme inspirate din operele lui am vazut: Juriul, Campionul din Arkansas (productie Hallmark) si Firma. Dintre toate cel mai mult mi-a placut Firma, pe care l-am revazut cu placere de fiecare data cand l-am prins la TV.
In legatura cu Mostenitorii, pe care am terminat-o ieri, astfel ca o am proaspata in memorie, as putea spune ca e bunicica. Insa din cauza faptului ca pastreaza rigoarea vietii obisnuite (un lucru foarte bun, spun eu) se fragmenteaza prea mult actiunea cu adevarat arzatoare. Erau foarte incitante urcarile acelea de la monotonia unei zile universitare la suspansul unei scrisori de la Fisc sau a unei spargeri. Sfarsitul mi s-a parut prea brusc, despartirea celor doi in ospiciu parandu-mi-se a cere o continuare.
Campionul din Arkansas este Morometii in persoana. Bumbac peste tot (in loc de grau), datorii, probleme cu vecinii si multe altele. Bineinteles, umorul a lipsit sau, cel putin, nu a fost prezent in aceeasi cantitate ca si in opera lui Preda. Un lucru care nu mi-a placut a fost varsta de 7 ani a lui Luke (prea mic); in productia Hallmark (total nereusita) avea 10, asa ca acolo mi s-a parut acceptabil. De asemenea au existat unele fraze care mi s-au parut de-a dreptul copilaresti. Pe mine nu ma deranjau conceptiile de copil (gen tata bate tot orasul), ba chiar erau bine gandite avand in vedere varsta personajului, dar limbajul, care cotinea regionalisme, alt lucru bun pana la un punct, avea unele lipsuri, cel putin in partea de inceput; incet-incet situatia s-a redresat de vreme ce personajul se maturiza. Nu pot spune ca a fost un lucru prost facut, dar mie mi-a displacut. In rest, chiar nu ma asteptam la unele surprize (gen Ricky, "nebunul" care fusese cu Libby); astfel de "puncte nevralgice", sa le spunem, au facut cartea si mai atragatoare. Ca tot mi-am amintit, la partea cu limbajul traducatorul s-ar putea sa poarte o mare parte din vina.
Imi plac chestiile avocatesti, atat doar ca unele maruntisuri descrise prin Mostenitorii ca un "breakthrough" nu le-am prins. Pentru anumite situatii descrise de el chiar iti trebuie o pregatire, fie ea si elementara, in domeniu. Nu ma deranjeaza prea tare.
Lucrul cel mai important la cartile lui John Grisham: atmosfera. Face omul acesta o atmosfera, de simteam eu ca ma aflu in masina cu Ray sau in lan cu Luke. Bravo lui, e tare tipul!
O sa fac o mica pauza de Grisham; maine ma apuc de Cronicile din Blackstone de John Saul. Pe urma cred ca trec pe Maestrul (daca a aparut) sau pe altceva, sa vad ce gasesc (mi-au facut cu ochiul Testamentul, Avocatul Strazii, ... toate, de fapt).
|