m-a pus pe ganduri observatia aceasta legata de asemanarea dintre respectiva poveste si "alchimistul" lui P. Coelho... si mi-am dat seama ca literatura este definibila in primul rand prin repetitivitatea infinita a temelor si motivelor
nu ar fi nimic condamnabil la Coelho, daca intr-adevar s-a inspirat de acolo. nimic nu este nou in literatura in materie de subiecte, noua nu poate fi decat maniera in care acestea (vechi de cand lumea) sunt reluate, asadar scriitura... de la ea sa avem pretentii... cat despre remarca usor rautacioasa, cum ca daca n-ar fi aceste filoane, aceste locuri din care se inspira scriitorii de azi, acestia ar fi, cu alte cuvinte, egali cu zero... nu are sens sa adaug ceva... am explicat...
