Am vazut numarul cinci, pe iunie, si marturisesc ca mi se pare ca arata de departe cel mai bine dpdv vizual. Galbenul ala este o incintare pentru ochiul meu verde-caprui. Continutul insa.
Continutul pare sa fi incremenit intr-o stare care, daca ceva nu se va intimpla in viitoarele doo-trei numere, va deveni periculoasa pentru revista. Nu stiu ce vrea sa faca cinemagia cu revista (in afara de a promova site-ul
www.cinemagia.ro si, mai departe, de a multumi distribuitorii trimitind lumea la cinema), insa, daca vrea sa faca ceva si pentru cinefagi, nu numai pentru pustii de 14-15 ani care rasfoiesc revista si se intilnesc joi de joi in Frame, ar trebui schimbat ceva. Habar n-am ce, insa in mod evident trebuie variat continutul. Introducerea interviurilor mi se pare o chestie foarte misto: afli si tu ce mai are in cap cutare regizor si, in schimb, zece prieteni de-ai acestuia or sa se grabeasca sa caute revista sa vada ce scrie despre el. In ultimul numar am vazut si aparitia lui ALS, cu un text lejer, de vara. Oricum, merita continuata colaborarea cu ALS, daca nu apare conflictul de interese; cind vrea, ALS poa' sa scrie foarte bine (v. de exemplu croinca la Kill Bill Doi aparuta in "Ziarul de Duminica").
Clar, in comparatie cu revista ATFului, aia cu ciocanu', Cinemagia rules. La fel, in comparatie cu cronichetele din Romani Libera sau din HBO sau Libertatea. Hauevar, dis iz nat inaf. Astept pe viitor noi exhibitii din partea echipei redactionale; eventual o dare de seama despre TIFFul bucurestean, o sectiune de scurt metraje, sau de videoclipuri, ceva despre filmul romanesc, unde putem sa scriem literatura-de-zid si poezii-pentru-pereti, o pagina despre anime-uri sau alte desene animale ca vaz ca oricum voo va plac desenele, etc
ps: Vespertine followed the chaotic previous album, Homogenic. This album, though, was the complete opposite of the mood on Homogenic; instead it became an album of microscopic beats, intimate lyrics and extremely introvert songs that reveals it all.