Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 91
Potrivit emisarilor ei, se teme de caderea ei in totalitate. Sunt unele indicii ca nu ar fi pregatita. Regreta dificultatile prin care am trecut si-si exprima speranta ca nu suntem urmariti de forte ostile.
Noi admitem ca are propriile ei temeri dar nu suntem de acord sa renunte. Ii comunicam aceasta dar e hotarâta sa nu cedeze.
Daca i-am da crezare si i-am respecta hotarârea, atunci tendinta catre sensul ultim este un nonsens. O imposibilitate.
E nedrept sa fie anulata misiunea tocmai acum când am reusit sa intelegem câte ceva din marile mecanisme care actioneaza in universul plin de universuri.
Chestiunea serviciilor secrete inamice revine in actualitate. Enciclopedia nu ne poate ajuta. Nu are instructiuni despre asemenea servicii secrete. Tot ceea ce ne-a livrat au fost niste frânturi descoperite de ea in trecere prin coada unor comete.
Enciclopedia se arata hotarâta sa intre in conservare si crede ca ar trebui sa ne luam noul rol in serios.
Dar ce este totalitatea?
Sau cum e sa fii totalitatea insasi?
Oare ne-am apropiat de o asemenea stare producând un cuprinzator de necuprins tradus printr-un eu devastator care a inecat personajele fabulatorii in sânge?
Sigur ca ne putem intreba daca nu cumva textele nu sunt pentru un observator cântecul de sirena al totalitatii.
Caci fie Bulbona, fie Pitoskin, fie magicianul sângeros construit de noi, toate sunt texte infasurate si infasurând istorii, bibliografii, referinte exemplare.
Dar toate acestea dupa ce ne vom fi intrebat asupra totalitatii fie ca autoritate, fie ca expresie si experienta spatiala sau spatio-temporala.
Sa fie o intrupare, o corporalizare a neutrului sau o manifestare a nefiintei? A câmpurilor magnetice? A atractiei lunare? Sau a imaginarului in toata splendoarea lui?
Sa fie prelungirea mortii universale prin vizualizare cautata si cuprindere de necuprins? Daca ar fi vorba de o autoritate, atunci relatiile noastre cu totalitatea ar fi de subordonare. Daca omogenitatea noastra informationala ar ajunge sa fie ea insasi totalitatea, cum s-ar putea gândi pe sine?
Si ce sau cine ar putea s-o protejeze de actiunea unor servicii secrete inamice?
Admitem ca enciclopedia noastra a intreprins un act politic intrând in conservare si rezervându-ne rolul de a tinde noi catre totalitate. Poate ca sunt instructiuni in inventarul enciclopedic la care nu am avut acces neavând cunostinta de ele. Dar a avut cineva ceva?
Fiind autoritatea, totalitatea ar putea acoperi in intregime toate structurile narative ale tuturor enciclopediilor.
Ne intrebam daca nu e suma a lor, atunci ce trebuie sa fie totalitatea?
Un conglomerat enciclopedic? Asemenea trupurilor goale aruncate in gropile de gunoi ale istoriei in Guzdroba, Kamtogay si Platorbo?
Cea mai performanta dintre enciclopedii? Sau nici una dintre ele, enciclopediile fiind doar de trebuinta ca suport de eveniment ca mai apoi sa fie aruncate in gropile de gunoi din propriile lor corpuri. De exemplu la Takla Makan, in Bulbona sau Puerto Pico.
Insurgenta si misiunea noastra ar fi atunci nu lipsite de comic. Sa fim doar niste saltimbanci? Niste jocuri de umbre pe pielea universului plin de universuri?
Totalitatea, ca autoritate, ar reprezenta pur si simplu intregul text dat noua spre interpretare sau contemplare. Am putea banui ca suntem deja propozitiile acestui text?
__________________
Timpul imaginilor e valurit si valuritor.
|