[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 88

M-a zãrit. M-a strigat.
Gabier, cum e cu Mandhala.
Asta îl chinuia pe el, Mandhala. Malagambiºtii strigau în gura mare cã Pitoºkin e omul providenþial. Cã va schimba lumea. Pitoºkin se înfoia. Era cineva.
Sã-þi zic, i-am zis. Între patru ochi.
Malagambiºtii literari m-au luat de piept. Cã cine mai e ca ei aºa mintos? Cã cine ºtie rosturile ascunse ale textelor de la Takla Makan aºa ca ei? Cã cine poate citi viitorul aºa cum îl citeau ei? Cã de ce mã credeam eu mai deºtept decât ei?
O cauþi cu lumânarea, sufleþelule? Te pui cu malagambiºtii literari care pun la cale rãzbelul dintre sintaxã ºi sens? Vrei sã te cotonogim, sufleþel?
I-am descãpãþânat.
Pitoºkin a cãzut în genunchi. A izbucnit într-un hohot de plâns. S-a jurat cã nu lucreazã pentru colonelul Sharun ºi cã e gata sã-mi ºopteascã la ureche teribilul adevãr al tuturor lumilor.