[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 87

Pricoliciul s-a lãudat cã a vãzut Mandhala coborând din lunã ºi cã ºtie el un vânãtor de balene care ºi-ar fi fãcut de cap cu femeile din Mandhala.
Ce femei!
Îl fãcuserã harcea-parcea pe generalul Monteores. Îl umiliserã pe Agobembe Kabila. Îi fãcuserã zile negre lui Abu Kadâr ºi nopþi albe lui Obin Oba. Se destrãbãlaserã, neruºinatele, cu toþi groparii, vidanjorii ºi hingherii din Gatanga Masai, din Gubole Babo ºi Kamcean Kaman.
Pricoliciul avea niºte mustãþi uriaºe, verzi ºi o barbã roºie, roºie. Purta niºte nãdragi peticiþi deºi era putred de bogat. Gãurise porþile gogomiþilor ºi meterilor cu ºuturile sale nãucitoare iar chipul lui apãrea pe toate afiºele companiilor care vindeau nemurire ºi noduri informaþionale în Azego Bazego, în Bankusai ºi Adamville.
L-am luat cu mine prin cârciumi. I-a plãcut pricoliciului. Pneumaticii din Ghile Ga l-au strâns în braþe de fericire. Electricii din Susa Mabusa l-au aruncat prin aer scandându-i numele. Informaþionalii din Pitra Pora ºi l-au tatuat pe piept împrumutându-i matricea preþ de câteva ceasuri.
Pricoliciul mi-a râs în nas. Aveam de gând sã-mi fac de cap cu femeile din Mandhala? Trebuia sã plãtesc.
M-am învoit.
Am urcat pe muntele Haman. Mi-am desfãcut mantia înstelatã. Am scos un diamant de luminã veche din învãluirea ei. Pricoliciul a plescãit hulpav. A întins mâna gemând de plãcere.
I-am smuls braþul din umãr. Iarba s-a umplut de sânge, a luat foc. Pricoliciul se tãvãlea de durere. I-am ºoptit la ureche : eu sunt sabia ºi izbãvirea ta.
Am ridicat sabia ºi i-am retezat scãfârlia.
Bobolina a trimis dupã mine. Voia sã mã cunoascã, sã facã un târg cu mine.
Ne-am aºezat la soare în Takla Makan.
Femeia-elefant ºi-a dezvelit cei trei sâni cu dãrnicie apoi m-a întrebat despre Pitoºkin. Pitoºkin îi fãcea zile fripte. Voia s-o prindã ºi s-o ducã în sclavie în Ehren ºi apoi sã punã mâna pe reþeaua ei de informatori.
Am înþeles ce voia de la mine. M-am învoit.
Când s-a coborât seara, m-am dus în port sã-l aºtept pe Pitoºkin. Si-a fãcut apariþia cu surle ºi tobe. Îl însoþeau malagambiºtii literari din Tutumbe. Îi tot spuneau la ureche ce mare spion mai e el. Pitoºkin nu mai putea de plãcere.