[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
film de
Ovidiu Bufnila

bobina 74

Încurcând structurile narative, încurcând reflexia cu reflecþia, încurcând fabulosul cu fabulatoriul, încurcând sintaxele cu semnele, încurcând procedurile, încurcând instrucþiunile enciclopediei, încurcând adevãrurile cu secretele ticãloase, încurcând strategicele cu strategiile, cele dintâi fiind moduri de operare ale celor de pe urmã? Noi ce suntem?
Profesioniºti?
Misterioºii invizibili? Intriganþii necunoscuþi?
Replicile diavolului?
Chiar diavolul însuºi?
ªi diavolul are darul ubicuitãþii. Nu el a pus la cale rãpirea lui Agomanian Agomanianos? Nu el a împins mulþimile în extaz la Takla Makan? Nu el a instrumentat plin de perversitate apariþiile din Nulome ºi Marsila Mole?
Lasã o secreþie, diavolul. Lasã o amprentã. Îi zãreºti siajul tulburând apele oceanului de texte. Fiinþã fabuloasã. Are un regim fabulatoriu. Foloseºte plin de inspiraþie efectul de oglindã.
Înger cãzut în Ponema Katai. Înger renegat în Bulbona ºi Cretona.
Sã-l fi produs enciclopedia în dauna noastrã? E un uriaº obiect cosmic? O structurã imaginarã liberã de suport producând bifurcaþii esenþiale, fãptuind un nou sentiment religios?
Plictisul cosmic al totalitãþii sã-l fi produs spre deliciul maselor? A fost luat în custodie de structurile noastre narative? Literatura e una cu el sau el se dãruieºte literaturii sporind tulburarea lumii în cercuri concentrice, punând la cale lumea în centre ºi periferii pentru a putea guverna prin linguºealã obraznicã ºi mãcel?
Ai zice, ascultându-i pe vulgarizatorii din Adamville sau pe totalitariºtii din Doga Noga, cã ar fi un rãu necesar. Dar asta nu-i nimic din ceea ce este. El este rãul dar ºi suma tuturor relelor. Din acest punct de vedere, diavolul pare a avea un destin tragico-comic, când roºu pânã la incandescent, când negru ca smoala. Augusta oficialã din Kodaon, din Lamona ºi Cutumbe se foloseºte de el, îi este de trebuinþã. Iar el trece val-vârtej prin corpuri. Pentru a i se sustrage, pentru a-l pãcãli, unii vulgarizatori au inventat decorporarea ca unic remediu. Lipsirea de text, spun ei, e panaceul universal. Îndepãrtarea de orgasm ºi superbie. Îndepãrtarea de secreþii, cãderea în secret a corpului, a enciclopediei, a totalitãþii. Dãruirea ta, totului.
Refuzând puterea banului.
Banii sunt ochii diavolului. Construcþii simbolice în maniera unei utopice de rangul întâi. Fiinþe nevolnice, sublunare. Plini de sânge, de secreþii, de apetisante ºi periculoase mesaje. Fãcând ochi dulci maselor, masele cãzând în capcana lor. Supuºi vârtejurilor virtuale, banii se ubicuizeazã dar rãmân spre guvernarea vulgului.