|
Dogville
E oare aroganta dorinta de a-ti depasi conditia umana?E aroganta sa te crezi mai presus de meschina mediocritate umana?
Intr-un oras ascuns in munti in care singurul care incearca sa-si depaseasca conditia e Tom Edison faptele zilnice trec neobservate,insa odata cu venirea lui Grace-o oglinda a limitarii personajelor-are loc o adevarata reactie in lant in care fiecare isi arata adevarata fata.
Grace este un inger al compasiunii,le iarta pacatele si manierele.Pacatul ei(in ochii lor) este ca se poarta de parca ar fi mai buna decat ceilalti.Si una din problemele pe cere o propune filmul este ca oamenii buni sunt desconsiderati pentru virtutile lor.Pentru cei care o admira pe Grace sfarsitul va fi o dazamagire,Von Trier sugerand ca e mai satisfacator a te razbuna decat a fi martir iar iertarea e forma de aroganta morala care merita dipretuita.
Privit ca un intreg Dogville e o pilda,o pilda menita sa instaureze "aroganta" ca cel de-al optulea pacat capital.Von Trier isi construieste filmul in spiritul biblic al pildelor,reducand toate elementele componente la fundamentele lor pt a obtine o universalizare a sensurilor.Astfel aspectul filmului numai apare ca o inovatie a formei ci o necesitate a stilului,stil care rezuma fiecare personaj la un element de decor,la un pacat capital.In acest spatiu stilizat fiecare element are semnificatia lui(de obicei trimiteri biblice)-cainele Moise(primul moralist al crestinatatii),cele 7 figurine(simbolul pacatelor),incedierea orasului(Sodoma si Gomora).
Daca la prima vedere Dogville pare teatru filmat si pare liniar din punct de vedere vizual privind mai de aproape realizezi ca stilul de filmare face exact ceea ce trebuie,nu atrage atentia asupra sa dar creeaza o lume credibila.Cu toate ca intrerpretarile actoricesti sunt de exceptie spatiu stilizat isi pune amprenta,iar reactiile actorilor pot parea uneori "teatrale",insa cel mai interesant aspect la Dogville e scenariu,care nu se abate nici macar pentru un moment de la scopul propus.
Si totusi de ce nu consider Dogville o capodopera?Pentru ca minimizeaza tocmai acele elemente care separa cinematograful de artele din care se trage.
|