[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 62

Dezordinea nu e lipsirea de ordine, iar mizeria nu e lipsirea de disciplinã.
Lipsirea de gunoi ar slei formele ºi structurile narative. Ar adormi spiritul critic. Ar umple de plictis întreaga noastrã omogenitate informaþionalã.
Sfâºiind liniºtea nopþii cu zgomot de tomberoane turtite ºi lopeþi, gunoierii ocupã structurile narative dând lovituri mortale regimului imaginar ºi trezind spiritul cu înjurãturi ºi cântecele porcoase. Ai zice cã, la adãpostul întunericului, gunoierii pun la cale o conspiraþie împotriva mizeriei, cã se grãbesc sã ºteargã diferenþa.
Dar nu e nici o grabã în miºcãrile lor. Fumeazã alene, se îmbrâncesc, îºi pun piedicã, alungã fantasmele urinând îndelung printre tomberoane.
Au gândurile lor tragice. Au bucuriile lor. Au planurile lor ascunse. Luptã ºi ei împotriva nimicului aºa cum femeile de serviciu din Takla Makan luptã cu îndârjire împotriva prafului cosmic aºternut peste documentele ascunse, prin birouri, pe coridoare.
Le-am construit cu migalã. Sunt fie pneumatice, fie electrice, fie organice.
Femeile de serviciu din Molina Mar au câte trei sâni fiecare ºi luptã pline de îndârjire împotriva prafului cosmic stârnit de vârtejurile virtuale sub presiunea câmpurilor magnetice.
Praful se aºterne pe documentele secrete uitate la vedere de o mulþime de nãtãfleþi. Serviciile secrete inamice viruseazã femeile noastre de serviciu servindu-se de ele ca de niºte camere de luat vederi. Noi bruiem comunicaþiile ºi ecranãm imaginarul femeilor de serviciu schimbându-le structurile narative tot timpul.
Construcþiile noastre simbolice mãturã ºi trebãluiesc prin Qiatotocoatl muncite de gândul tragic al inutilitãþii lor în politicã ºi treburi oficiale.