[ovidiu bufnila]

WINDOWS
roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Capitolul 529

În 1997, la sfârºitul verii, un înalt oficial al CIA a fost desemnat sã finalizeze raportul FERESTRE DESCHISE. El a lucrat sub acoperire ca jurnalist la agenþia de ºtiri KGG ºi timp de un an de zile a cules date despre magistralele informaþionale, despre fractali, despre entropie ºi despre manifestãrile ei în mediul social. În tot acest timp a intervievat o seamã de personalitãþi ale lumii ºtiinþifice, spãrgãtori de coduri din lumea virtualã, profesori universitari, oameni simpli, militari, oameni politici ºi oameni de afaceri. James Williegran a muncit zile ºi nopþi la raportul sãu ºi a învãþat pe de rost o mulþime de teorii ºtiinþifice despre natura timpului, despre pliurile spaþiului ºi despre curburile fluxurilor spaþiale de fotoni. Travaliul sãu singuratec a fost finanþat din fonduri publice printr-un sistem destul de stufos astfel încât nimeni, niciodatã nu a putut descoperi nimic. Nici nu s-a gândit nimeni cã este unul dintre cei peste 250 de milioane de americani pe cale sã punã la punct una din cele mai ciudate operaþiuni din istoria serviciilor secrete, operaþiune care avea sã poarte numele de cod FERESTRE DESCHISE. Nebunia e cã Williegran s-a folosit de metoda JOC DESCHIS CU CASA DESCHISÃ, joc amuzant pe care orice novice în arta spionajului îl deprinde încã din primele ore de pregãtire. Ca urmare, Williegran a lansat întregul sãu proiect în WorldNet, mii de oameni de ºtiinþã ºi de adolescenþi împãtimiþi de fiorul navigãrii cu zeci ºi sute de noduri pe orã adãugând cu un simplu click o informaþie la structura arborescentã a raportului. Nici baronii magistralelor informaþionale nu au bãnuit nimic, ei fiind hãrþuiþi de justiþia americanã gata sã-i lase lefteri ºi de guvernul american supãrat cã, într-un anume fel, pervers dar scânteietor, piersduse controlul ºi monopolul asupra Domeniului virtual. În 2007, Williegran s-a aflat în apropierea punctului culminant al efortului sãu aspirând în sinea sa la statutul de cel mai teribil spion al tuturor timpurilor. In luna iulie el a simþit o dorinþã irepresibilã de a se confesa ºi chiar ºi-a îndreptat paºii cãtre o mânãstire din Ohio. La jumãtatea drumului a intrat într-un bar ºi a bãut o bere ºi s-a uitat la televizor. Televizorul sãu era un hârb nenorocit, produs în Taiwan iar barmanul un biomecanic din prima generaþie, imperfect ºi limbut. Pânzele de pãianjen ºi chioºcurile de sub masa de biliard, coºcovitã ºi crãpatã, l-au fãcut pe Williegran sã ia act pentru prima oarã în viaþa lui de zãdãrnicia lumilor. A ieºit afarã ºi s-a aºezat pe o piatrã arsã de soare ºi ºi-a aprins un trabuc. Nebunia cãreia i se dãruise cu fervoare timp de atâþia ani i s-a relevat în toatã splendoarea ºi mizeria ei. Avea în minte cheia operaþiunii FERESTRE DESCHISE care ar fi asigurat americanilor nu supremaþia asupra unei lumi sfâºiate ci accesul la cea mai incredibilã posibilitate de a controla ºi manipula specia umanã. Stând pe piatra încinsã, Williegran a izbucnit într-un hohot de râs. Curios, biomecanicul a nãvãlit dupã el gâfâind ºi plin de sudoare. În creierul biomecanic se formase instantaneu ideea cã Williegran era cel mai neobiºnuit american pe care-l vãzuse în viaþa lui ºi cã, în mod sigur, omul avea de fãcut o treabã nemaipomenitã ºi extraordinar de periculoasã. Între cei doi a avut loc un schimb de replici care l-ar fi fãcut invidios pânã ºi pe cel mai bun scenarist, Hole Geremain, care tocmai semna în acea clipã un contract fabulos cu studiourile ZONE. Williegran a vizualizat biroul în care se petrecea întâmplarea ºi i-a spus biomecanicului sã se uite ºi el. Barmanul a tras un fluierat straºnic ºi i-a cerut lui Williegran sã vizualizeze întâlnirea OPEC de la Moscova, negocierile secrete cu gherilele pataggoneze de la Bogota ºi execuþia lui Bahal Ab Imar la Cairo. Aºa se face cã nu preºedintele american a fost primul cãruia i-a fost prezentatã operaþiunea FERESTRE DESCHISE. Biomecanicul a adus un butoi cu bere iar Williegran i-a cerut sã-ºi decupleze terminalul. Ca vrãjit, grasul a luat un topor ºi-a hãcuit cablurile gata, gata sã se transforme într-o torþã vie. Vreme de câteva ceasuri, vizualizãrile s-au þinut lanþ. Cei doi, din ce în ce mai frenetici, au penetrat toate câmpurile informaþionale strategice fãrã deosebire. Deºi decuplat, terminalul lucra ca o oalã sub presiune. Williegran i-a spus biomecanicului cã totul e cât se poate de real ºi, înjurându-l copios, l-a sfãtuit sã-ºi aducã ºi carabina cu repetiþie primitã în dar de la un tip care luptase în Vietnam. Biomecanicul s-a codit o vreme apoi ºi-a ales o þintã. În Piaþa Roºie, Vladimir Alexievici s-a prãbuºit pe caldarâm într-o baltã de sânge. Williegran l-a lãsat pe biomecanic sã-ºi savureze lovitura mortalã apoi a schimbat frecvenþele câmpului informaþional remanent ºi l-a reînviat pe Vladimir Alexievici, profesor de balet ºi un împãtimit colecþionar de sticle de bere. Biomecanicul a tras o înjurãturã, a dat ochii peste cap ºi a început sã turuie despre a doua venire a marþienilor, despre fenomenul Tongus, despre rãzboiul Golfului ºi despre Shambala. Williegran s-a simþit ofensat ºi a fost pe punctul de a se deconspira. Cum lucrurile pãreau sã ia o întorsãturã urâtã l-a dezactivat pe biomecanic lãsându-l dezarticulat lângã butoiul gol de bere. O vreme s-a plimbat nervos încoace ºi-n colo dominat de sentimente contradictorii. I-a trecut prin minte un gând nebunesc despre adevãrata naturã ºi structurã a Universului ºi s-a hotãrât. A trimis un milion ºi ceva de instrucþiuni în WorldNet ºi a procedat la schimbarea structurilor informaþionale proiectând în Domeniul Real bãtãlia de la Borodino, Trafalgar ºi Ziua Cea Mai Lungã dupã care ºi-a tras un glonþ semantic drept in cap. Glonþul semantic se aflã prins într-o buclã virtualã la câþiva metri de tine, digitalule. Tu esti TINTA.
8)