|
Kill Bill
Filmul incepe cu un avertisment-"The 4th film by Quentin Tarantino"-pt cei care se astepatau la o drama puternica despre o mama care si-a pierdut fiul.Intradevar filmul nu are un scenariu impecabil sau prestatii actoricesti care iti vor smulge lacrimi ci este doar un exercitiu de povestire,"Tarantino Style".
Cu toate ca atinge doar punctual umorul,substraturile sau inteligenta dialogurilor din "Reservoir Dogs" sau "Pulp Fiction" dupa 10 ani in coma Tarantino s-a intors la stilul care l-a consacrat,chiar aducandu-i putina culoare odata cu incorporporarea lui Robert Richardson(JFK,Casino,NBK) in echipa.
Filmul e inspirat de filmele care i-au invadat imaginatia lui Tarantio in anii 70,cand se visa regizor,si probabil datorita vechimii lui a capatat accente obsesive-sangele care tasneste in toata modurile posibile.Insa filmul nu se ia in serios nici macar pentru o clipa ci este doar un pretext pt Tarantino.
Povestea aproape ca nu are nici o importanta in economia filmului.
The Bride(Uma Thurman) e aproape ucisa in ziua nuntii de catre colegii din Deadly Viper Assassination Squad o echipa de asasini profesionisti,dupa 4 ani in coma isi incepe razbunarea omorand unul cate unul pe fostii colegi.
De aici suntem purtati printr-o serie de "capitole-rama" fiecare cu decoruri si personaje aparte.De la casa tipic americana in care Vernita Green(Vivica A. Fox) s-a retras pentru a duce o viata de familie print-un anime(un siretlic folosit cu stil de Tarantino pt scapa de cenzura americana) care explica trecutul lui O-Ren(Lucy Liu) ajungem la Omul din Okinawa-Hatori Hanzo(Sonny Chiba) si in final la lupta din "Casa fruzelor albastre" si confruntarea dintre The Bride si O-Ren(secventa in alb-negru nu e un exercitiu de stil ci o alta incercare de a ocoli cenzura americana-in Japonia si Asia orientala unde spectatorii sunt obisnuiti cu astfel de violenta scena respectiva e in culori).
Cu toate ca adevaratele intentii ale regizorului se vor dezvalui odata cu aparitia celei de a doua parti,"vol I" poate fi perceput ca un film de sine stator,iar la final vei realiza ca nici un alt regizor nu combina ca Tarantino momente de tensiune cu cele de relas,violenta si umorul,dialogul si actiunea,muzica si imaginea.
Din pacate pentru Tarantino faptul ca nu apartine nici unei "scoli" il face destul de greu de digerat pentru cinefilii obisnuiti cu cinematograful "clasic".
|