[PoliFanAthic]

Fantasticul si fabulosul povestilor despre copii mi se pare extrem de dificil de transpus pe "marile ecrane". Problemele pot fi felurite, de la cea a efectelor speciale, care pot fi o arma cu doua taisuri, la actori, care sunt in mod evident inca la o varsta frageda si fara un bagaj de cunostinte in spate. Depinde de fiecare regizor cum evalueaza capacitatile tinerilor si ce conotatie confera sarcinilor acestora de-a lungul unui film. Principiul spune ca filmele "fantastice" pentru copii se bazeaza pe diferite carti de succes in randul acestora, iar Peter Pan nu este o exceptie.
Si nici nu este o premiera. Povestea "copilului etern" a constituit sursa de inspiratie pentru mai multe filme si desene animate, fiecare cu un grad diferit de succes la public si critici. Probabil, cea mai cunoscuta ecranizare (modernizata) a filmului este creatia lui Spielberg, "Hook", despre care se poate discuta multisor, dar care se dovedeste a fi inferioara din mai multe puncte de vedere acestui nou "Peter Pan".
Intamplarile atat de familiare sunt redate prin ochii adolescentei infloritoare, care se concretizeaza in personajele principale. Ca sa fie insa clar, sa vorbesti despre conotatii erotice in film mi se pare aberant: totul este fermecator de inocent. Wendy, Peter, Hook si trupa dimprejurul lor se confrunta din nou intre ei, dar de aceasta data totul pare mai dulce
si magic din punct de vedere vizual. In mod inevitabil, gandurile noastre vor zabovi asupra efectelor speciale, care, desi am avut oarecare retineri la inceput, au insufeltit de-a dreptul tot filmul. Initial m-am gandit ca totul ar fi "prea" rupt de realitate, numai ca, la un moment dat, am avut o mica revelatie, anume ca...intr-adevar asa este si trebuie sa fie. In rest,
insa, magia imaginilor te va transpune de la un moment la altul, dintr-o stare letargica in una euforica. Este ca si o orchestratie perfecta.
Subiectul filmului in sine prezinta o tema complexa, anume cea a maturizarii. Este impresionant cat de bine si convingator ilustreaza aceasta intreaga povestioara Jeremy Sumpter (Peter Pan) si Rachel Hurd-Wood (Wendy), care dovedesc a fi un cuplu invingator. Amandoi sunt absolut adorabili si cu greu se poate rezista sarmului pe care il implica fiecare cadru in care se zaresc acestia. Jason Isaacs are ocazia sa fie pe de-o parte un bancar timid, iar pe de alta parte un pirat necrutator si viclean, anume inegalabilul capitan Hook. Nu se poate sa nu ii simpatizezi pe Peter si Wendy, precum nu se poate sa nu iti fie mila de "firosoul" capitan si asta in primul rand datorita actorilor. In cazul lui Hook, tindem sa fim influentati si de faptul ca Isaacs are un dublu rol, iar cele doua personaje pot sa se suprapuna din diverse puncte de vedere in mintile "sucite" ale spectatorilor. Interesanta tactica adoptata astfel de regizorul P.J. Hogan, si de succes: a creat un film captivant, inteligent si amuzant. Singurul defect care se poate resimti, este lipsa unei muzici care sa ajuta la acomodarea cu atmosfera filmului. Oricum, dupa ce va lasati prinsi in mrejele acestuia, scaparea nu o constituie decat sfarsitul filmului.
Concluzia la care putem ajunge dupa ce ne dezhidratam creierele, este ca vrand, nevrand pana la urma tot trebuie sa ne maturizam, fie in mod "natural", fie constransi de cele din jurul nostru, dar important va fi intotdeuna sa nu uitam copilaria, sa nu-l uitam pe Peter Pan.