[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 56

Savanþii desueþi din Bulbona, din Takla Makan, din Guaribo ºi Bitombe erau oare vânduþi spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Sã-i fi ghicit?!
Ha, ha, ha!
Dar noi ce mincinoºi mai suntem!
Cum mai spunem noi câte o gogoriþã acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformãm pe generalul Baºkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun ºi pe mulþi alþii. Îi aruncãm în braþele diavolului. Diavolul trecu prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniþi de dincolo de orizontul vizibil.
Ieºea soarele.
Stãteam la soare în Takla Makan ºi îi dãdeam instrucþiuni diavolului când literatura, printr-o notã informativã mincinoasã, i-a pus pe urmele noastre pe oamenii lui Obin Oba, pe locotenenþii împãratului Ogawa ºi pe Bobolina.
Tocmai ne pregãteam sã spionãm structurile narative ale enciclopediei noastre vrând sã înþelegem interesul constant al serviciilor secrete inamice pentru fluide.
Potrivit unor informaþii, apa ar fi dispusã sã negocieze cu serviciile secrete inamice lucru care a bulversat omogenitatea noastrã.
Desfãºurând ciclurile acvatice pe mai multe mii de ani nu descoperim o bifurcaþie în care a fost, este sau va fi o fiinþã vie. Dar nici nu este o construcþie simbolicã virusatã.
Atenþia noastrã se îndreaptã spre pricoliciul de la Arsenalul din Galeea. A venit împreunã cu echipa lui în Takla Makan. O mulþime de admiratori se înghesuie sã-ºi vadã idolul. Pricoliciul îºi face de lucru în apropierea rezervoarelor de apã construite de Elal Belal, consirtoriul de Makeba, pentru lupta împotriva deºertului Al Jawab Baja, atotcuprinzãtorul ºi neiertãtorul.
Stãm la soare în Takla Makan gândindu-ne dacã n-ar trebui sã protejãm toate fluidele enciclopediei cu o buclã informaþionalã. Literatura se tot þine dupã noi ºi umple jurnalele cu caricaturi, seriale ieftine ºi benzi desenate.
Construim sub semnul unui secret originar folosindu-ne de construcþiile literaturii, de perversele ei structuri narative ºi descriptive.
Enciclopedia are nevoie de ea. E secreþia ei. Ar pãrea cã ne guverneazã prin texte, prin secrete, fluide ºi secreþii. Literatura e câinele ei de pazã.
Cel mai teribil serviciu de contrainformaþii!