|
Campuri Magnetice
Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 50
În aparenta noastrã miºcare prin universul plin de universuri, reinterpretând structurile narative, descoperim adevãrul ascuns de certitudinile omogenitãþii informaþionale care suntem.
Spionii de dincolo de orizontul nostru vizibil încearcã sã gãseascã o breºã de profunzime producând limite. Ei fragmenteazã lumile noastre ridicând ziduri pe care noi le virtualizãm aruncând mantia noastrã înstelatã peste ele.
Spionãm.
Bobolina pune ochii pe imberbul cenaclist. Generalul Monteores bãnuieºte cã guvernanta naþionalã se va folosi de geniul sãu militar pentru a pune mâna pe diamantele de luminã veche de la Qiatotocoatl.
Pitoºkin nici nu bãnuieºte cã colonelul Sharun îi va da o misiune specialã care îl va arunca în braþele morþii. Ocultele au pus ºi ele ochii pe imberbul cenaclist.
Superbul cabotin e gata, gata sã se iniþieze. E gata, gata sã participe la conspiraþia pusã la cale de diavol împotriva poporului confuz.
Spionãm.
Suntem vigilenþi. Serviciile secrete inamice încearcã sã ne viruseze enciclopedia. Serviciile secrete inamice îl curteazã pe imberbul cenaclist. Iar el?
Promite maselor largi populare nemurirea prin text.
Dar ce e textul? Ieºirea din anonimat? Numirea fiinþei, starea civilã în forma ei cea mai purã?
Imberbul e gata virusat. Un diamant de luminã veche o sã-i parvinã prin poºtã, vine la þanc diamantul sã arunce-n aer o duminicã leºioasã ºi fãrã inspiraþie, fãrã de speranþã, fãrã femei ºi fãrã ºampanie cumpãratã din Galahra.
Nemurirea!
Sunt puþini cei aleºi. Genialii. Ei secretã enciclopediile altor lumi, scriu în gazetele populare ºi toatã lumea leºinã de emoþie. Genialii au ºtiinþa textului, a întregului text. Sunt egoiºti. Dezvãluie fragmente. Adunã cioburi cu sârg. Construiesc opere nemuritoare din bucãþi de texte aruncate la gunoi de o lume-ntreagã.
Întregul adevãr cu linguriþa.
Se vânzolesc la sindrofii. Lumea îi trage de limbã, când o sã ne rupem gâtul, când se sfârºeºte universul plin de universuri, când cade asteroidul, dacã presiunea câmpurilor magnetice e bunã în contra ridurilor.
Serviciile secrete inamice stau cu ochii pe geniali, le sorb cuvintele, le furã notiþele, pun în gura lor toate apocalipsele posibile. Ca ºi imberbul cenaclist, se împotrivesc reinventãrii lumilor. Nu iubesc complexitatea, o gogoriþã, acolo. Ei sapã cu unghiile în inima absolutului. Mintea e minte. Corpul e corp. Ideea e idee iar trupul e trup. Asta e evidenþa. Nu e loc de metaforã.
Guvernanta naþionalã strâmbã din nas. Ce sã facã ea cu teoriile, cu simpozioanele, cu romanele?
Taie lumina imberbului. Ridicã impozitul genialului, austeritatea bugetarã îºi spune cuvântul. Apoi, plinã de mãrinimie, guvernanta naþionalã bate medalii ºi tipãreºte diplome. Scorneºte niºte titluri. Sau, dimpotrivã, pune rebelii la poprealã. În fel ºi chip. Îi bate la tãlpi. Le smulge limba.
Bobolina le vine de hac. Sau gloria. Dupã caz.
Serviciile secrete inamice pândesc guvernanta naþionalã.
Pun la cale tot felul de tertipuri. Îi îndeamnã pe rebeli la felurite acte. Genialii din Quzo o ºterg în Beauburg. Înjurã guvernanta naþionalã de acolo plini de patimã.
Imberbul cenaclist din Guaribo o ºterge în Nulome ºi toarnã cernealã ºi venin în inima guvernantei naþionale.
Noi stãm cu ochii pe structurile narative virusate de serviciile secrete inamice încercând sã prindem de veste unde ºi când vom cãdea în penumbrã.
|