[ovidiu bufnila]

Cinematograful acvatic
roman valuritor
de
Ovidiu BUFNILA


Bobina 7

Soprana Imbolbina a cântat pentru prima oarã aria tragicului la conferinþele decembrice spre spaima tuturor imperialelor. Dar ce e tragicul?
Ce spunea despre el Pitoºkin? Ar fi zâmbetul scufundat într-un ocean de lacrimi? E surâsul furat de norii trandafirii care se târãsc peste acoperiºuri înceþoºând orizontul? Privind plin de uimire orizontul trandafiriu, împãratul norilor trandafirii din Kamtai ceru primului poet al curþii sale sã scrie un catren despre tragic dar poetul îl dezamãgi pierzându-ºi astfel capul.
Filozofii orientalelor ºi-au pierdut ºi ei capul rãtãcind printre teorii ºi ipoteze care mai de care mai fanteziste.
- Norii trandafirii sunt expresia virtualã a universului digital, au susþinut arhivarii sudicelor.
- Nici mãcar, i-au contrazis grãmãticii nordicelor fãlindu-se în fel ºi chip.
Filozofii sudicelor s-au jurat cã ar fi descoperit cã norii trandafirii au ca pereche un registru de navigaþie virtual ºi au promis cã or sã afle întreg adevãrul despre ploaia venitã de dincolo de orizontul nostru vizibil ºi despre piraþii despre care se spunea cã aduc cu ei o nouã concepþie despre atotcuprinzãtor.
Timonierii vorbãreþi din Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto ºi nesupusa Agya povestirã cã avuseserã un coºmar ºi cã era posibil ca întreg universul digital sã fie înfãºurat într-o mantie de ape de neºtiuþii navigatori ai secretului.
Despre ei se spunea cã ar fi navigat pe coama valului înspumat care a spãlat zile în ºir insulele nordicelor ºi cã ºi-ar fi dat cuvântul de onoare cã vãzuserã pentru prima oarã în viaþa lor un diamant de luminã veche în plasele unui pescar din Gambole, oraºul turnurilor de sticlã ºi nu în propriul lor ochi ficþional.
Docherii nordicelor îi cãutarã pe timonieri vrând sã-i rãpeascã pentru cã aveau de gând sã atace sudicele ºi sã devinã nemuritori. Pescarii orientalelor puserã la cale o ambuscadã în care ar fi vrut sã-i atragã pe pescuitorii de perle iar forþele de ordine încercarã sã împrãºtie cei zece mii de scafandri care aveau de gând sã dea o loviturã mortalã guvernantei naþionale ºi sã-i aresteze pe ofiþerii regelui mãrii.
Navigatorii secretului s-au preschimbat în conematograful acvatic ºi au animat fabuloasele cãutând cu înfrigurare ultimul sens înainte ca marele nimic, hulpavul, sã înghitã întreaga materie. Ce poveºti uluitoare mai ºtiau fabuloasele!
Uite-aºa se dãdeau în stambã fiinþele fabuloase, dragele de ele! Aflase nu ºtiu care cã fuseserã aduse acolo ca sã caºte gura la un mare spectacol de circ ca sã-ºi piardã suflul, energia ºi bruma informaþionalã. Altele ziceau c-o sã fie doar un simulacru de concurs. În acelaºi scop. Sã li se înmoaie oasele. Sã le treacã cheful de-a încerca sã gãseascã teribilul adevãr al tuturor lumilor.
Unele ziceau, pline de aplomb, cã demonul apelor însuºi se pregãtea sã le joace o festã de proporþii. Era hotãrât sã le supunã la torturi înfricoºãtoare sã mãrturiseascã vreuna dintre ele cum de au ieºit din oceanul universului digital. Cã demonul apelor avea de gând sã le arunce în groapa istoriei ºi sã le þinã acolo pânã-n anul de graþie 0101001, sã poatã lua atotcuprinzãtorul cel miraculos în deplinã stãpânire de-a lungul întregului Imagikoon!
Altele þipau cã totu-i o mascaradã pusã la cale de piraþii de dincolo de orizontul vizibil. Piraþii þâºneau de fapt dintr-un univers cu peste o mie de dimensiuni ºi se pricepeau de minune sã manipuleze câmpurile informaþionale. Ei ar fi fost inversul informaþional al marelui nimic!
ªi tot felul de bazaconii!



Bobina 8

Atmosfera era pestriþã. Sufocantã. Îmbâcsitã. Ca mai întotdeauna la astfel de adunãri. Spoitã cu înfiorare de doi bani. Îmbibatã cu sudoare. Împãnatã cu bârfe de tot felul. Garnisitã cu gargarã savantã. Umplutã cu înjurãturi. Cu sudalme viu colorate, cu panaramã ºi scatolcealã. Cu ameninþãri.
Atmosferã de-a dreptul periculoasã. Ocultatã. ªi, fãrã îndoialã, dirijatã!
Dar navigatorii dirijau fiinþarea ºi funcþionarea furtunilor digitale! Imbolbina mi-a spus-o! Despãrþindu-mã de inspiratul poet oceanic, am dat nas în nas în docuri cu Imbolbina care a ºi pus repede mâna pe mine. O nebunã! O cunoscusem în bazarul de reptile de pe Yagomanator, asteroidul imperialelor trandafirii care tânjeau sã conducã lumile digitale prin lovituri de palat, prin crime ºi intrigi fãrã de sfârºit.
Fãcea vrãji, Imbolbina. Se visa reginã! O ºtiam eu, nu putea sã mã ducã cu zãhãrelul. M-a chemat în grãdina ei de sticlã, într-un inel rotitor aflat la periferia ceþosului Tagula Manokaan.
Pusese la cale un mic eveniment monden, chipurile. M-a servit cu ºampanie fãcutã de ºamanii din Bankusai. Am savurat ºampania cu un soi de evlavie. Sigur cã m-am bucurat sã fiu invitat la o asemenea întâlnire mondenã!
Imbolbina m-a prezentat tuturor, arborând o expresie uºor maliþioasã.
Dar invitaþii ei parcã nu auziserã de mine! Nu citiserã scrierile mele despre miracol ºi magie. Nu savuraserã romanele mele science fiction pline de chei ale secretului din inima universului digital! Faptul m-a enervat, pe moment. Apoi însã, o tartinã cu caviar mi-a redat buna dispoziþie. În fond, de ce-ar fi trebuit oare sã mã cunoascã bãtrâna vrãjitoare care þinea în braþe un vârcolac fãlcos, stacojiu ºi urâcios?
De ce ar fi trebuit sã audã de mine cyborgul plin de coºuri care golea pahar dupã pahar, ascuns dupã un stâlp împodobit cu ghirlande de flori exotice? ªi totuºi, ar fi trebuit sã mã ºtie! Eu, Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care mâncase ºaisprezece cupe de cristal în mai puþin de un minut fãcând trei pase digitale, la concursul mâncãcioºilor organizat de consiliul municipal din Waganto Tongawa.
Eu eram Meduza Cinematografica care stãtuse sub apã mai bine de cinci ceasuri fãrã oxigen modificându-mi din trei în trei minute matricea informaþionalã primarã prin incantaþii ºamanice ºi rãsucirea degetului inelar în sensul acelor de ceasornic.
Eu Meduza Cinematografica eram, eu eram Meduza Cinematografica care se cãþãrase pe hotelul Ritz levitând ºi tot eu dãdusem gata un tort de ciocolatã de peste o sutã de kilograme fãcându-l invizibil prin invocarea spiritului metaforic ce sãlãºluia pe vârfurile îngheþate ale nordicelor. Eram un adevãrat magician, nu-i aºa?! Meduzã ficþionalã generalizatã ºi generalizantããããããããããããã! Dar nu pãreau sã mã cunoascã. Nu ºtiau sã mã meduzeze, ficþionalii fabuloºi! Invitaþii înfulecau cu toþii fãrã sã mã ia în seamã, meduzã nevãzutã, râdeau, îºi dãdeau coate, vorbeau în gura mare, se clãtinau ameþiþi, se ciocneau unii de alþii. În mod curios, vorbeau plini de însufleþire despre primul rãzboi semantic mondial, despre motorul cu aburi ºi despre prima cãlãtorie în Lunã.
La început, n-am îndrãznit sã o trag de limbã pe Imbolbina. Dar, în cele din urmã, am prins-o în bucãtãrie între douã cafele. Am somat-o. Am ameninþat-o. Ea m-a bãtut uºurel pe obraz. Mi-a zis:
- Prostuþule, n-ai înþeles încã ce se întâmplã? Te rog, meduzo, sã nu-i spui lui Pitoºkin, nu-i aºa,?! Pitoºkin e un sifon nenorocit! E informatorul imperialelor! Ia seama la el, stai cu ochii minþii pe matricea lui informaþionalã! Ai grijã! O sã-þi facã de petrecanie! I-ai pus pe gânduri pe marii pãrinþi ai imperialelor ºi pe generalii marilor armade! L-au trimis pe Pitoºkin sã-þi ia urma, sã te tragã de limbã, sã te digitalizeze! În sfârºit, eu am vrut sã-þi fac o surprizã pentru cã eºti iubitor de miracol ºi pentru cã eºti unul dintre navigatorii secretului!I-am înviat pe invitaþii ãºtia, dragã, erau niºte naufragiaþi de pe Titaniiiic!
I-am cerut iertare spiritului ºamanilor care tocmai plutea peste grãdina de sticlã, o tainicã Meduzã a Norilor.
- Plec! i-am zis scurt tunelând zidurile ei de sticlã.
Peste vreun ceas am ajuns la gara fluvialã din Gamboa. Debarcaderul era pustiu. Soarele, bolnav, trãgea sã moarã printre turlele bisericii din spatele gãrii. ªeful de garã, un pneumatic bãºicos, mi-a cerut o þigarã. Am scos din valizã o sticlã de ºampanie pe care o furasem în timpul nopþii. Am bãut-o împreunã. ªeful de garã a strivit o insectã, cu gheata lui murdarã de pãcurã. A zis aºa, într-o doarã:
- Te duci în Beauburg?
- Întocmai.
- Îl cauþi pe ºmecherul de Pitoºkin, nu?
- Întocmai.
- Imbolbina a dat-o în barã, nu?
- Întocmai.
- ªi acum se vor schimba ficþiunile?
- Întocmai.
- Atunci n-o sã vinã vaporul. O sã vinã un dirijabil.
- Întocmai.
- ªtii, de multe ori mã gândesc, domnule dragã, cã fiinþele fabuloase care vin din alte lumi, ne vor supravieþui!
- Dar fabuloasele prinse în conematograful acvatic aflat în apropierea mândrului Beauburg cãtre care m-am îndreptat pentru a-l înfrunta pe Pitoºkin? Ne vor supravieþui ºi ele? Ce zici domnule ºef de garã? Iar piraþii nu se vor transforma cumva în periculoºii spioni veniþi de dincolo de orizontul vizibil?
Un vârtej virtual iscat dintre ºinele ruginite ale gãrii au aruncat dirijabilul drept în inima inelului magic aflat în apropierea mândrului Beauburg.