|
Filmul lui Bufnila
Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila
Bobina 6
Se auzi rãpãit de tobe. Bubui un tun de mucava de pe puntea unui cruciºãtor de mucava ºi staniol. Ce mai canonadã navalã asurzitoare ºi devastatoare!
Torpile sâsâitoare se înfipserã fãrã milã în corpul ficþiunii generalizate ºi generalizante. Mine antisubmarine se lãfãiau acum, pântecoasele, în corpul unduitor al valurilor înspumate. Lãtrau mitralierele de carton.
Fiinþele fabuloase se înviorarã. Un val de urlete turbate umplu întregul circ de ape de la un capãt la altul. Apoi o grãmadã de ºoapte speriate. C-o fi, c-o pãþi. Cã ce mai bramburealã era! Era sã fie vis?! Era sã fie crunta realitate?!
Chestii dintr-astea. Bombãneli rãutãcioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcãieli canceroase. Plescãituri puturoase. Hãhãleli neruºinate. Tuse tabagicã. Sâsâituri ameninþãtoare. ªi dã-i ceartã. Controversã furibundã, înjurãturi de mamã. Huiduieli. Câte-un discurs fulminant. Rãsuflãri întretãiate, gâfâialã pe sponci.
Sughiþ nostalgic. Þocãieli zgomotoase ºi neruºinate. ªi tot felul de zvonuri ticãloase! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Cã era programatã dinainte supraexcitarea câmpurilor informaþionale remanente ale tuturor fiinþelor fabuloase. Cã-i o genã specialã care comandã chestia asta. C-ar fi strãinã de codul genetic primar. Cã toate-s niºte tâmpenii. Cã periferiile arestaserã centrul ºi cã atotcuprinzãtorul fusese îngurgitat de marele nimic, hulpavul. Cã de fapt o vrãjitoare din Burgula ºi-a bãgat coada de la mãturã ºi-a încurcat borcanele rãu de tot. Cã-s cu toatele satanizate ºi cã nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau sã plãteascã toate pãcatele universului digital. Toate.
Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului!
Era jocul ploii informaþionale venitã de dincolo de orizontul vizibil!
Meduzele, multiplicantele mele, au anunþat ploaia spre searã, cu sunete viguroase, prelungi ºi ademenitoare, schimbându-ºi culorile cu repeziciune. Rechinii au ieºit din valuri în nopþile cu lunã plinã vrând sã fie ei cei care vor zãri primele picãturi de ploaie. Marea balenã albastrã din Bankusai s-a iþit ºi ea speriatã printre talazuri întrebând ce ºi cum.
Scoicile au cântat un ragtime îndrãcit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor sã li se alãture. Trombonistul avea o barbã cât toate zilele ºi punea pe jeratic o mulþime de ºmecheri care se vânturau prin barurile nordicelor ºi occidentalelor în cãutarea ultimului sens. Prizau tabac, vorbeau în gura mare ºi se scãlâmbãiau pe ringul de dans în toate felurile. Dansatorii de house îi fluierau pe ruptelea ºi-l împroºcau pe disck jockey cu ºampanie ºi bere din belºug.
Aºa e lumea, n-ai ce sã-i faci!
Batracienii puserã la cale înãlþarea unui baraj în timp ce politicienii sudicelor se întâlnirã cu politicienii nordicelor, în mare secret, la bordul unui uriaº cruciºãtor portocaliu, semeþ ºi înarmat pânã-n dinþi. Voiau sã punã la cale un plan de apãrare comun sau sã negocieze un armistiþiu cu norii trandafirii .
Contraamiralii occidentalelor se certarã cu digitala oficialã nefiind de acord cu strategiile militare impuse de ea iar docherii orientalelor îi scriserã împãratului norilor trandafirii anunþându-l pe un ton grav cã se vor petrece evenimente tragice ºi de neînþeles pentru popoarele digitale digitalizate ºi fragmentate.
|