[ovidiu bufnila]

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila


Bobina 5

ªi cãutarã o schimbare esenþialã, un punct de fund, un punct de maxim.
Creionarã fundalul. Puserã la cale un plan numai de ei ºtiut. Vizibilizarã caroiajul de puncte care, sub presiunea furtunilor digitale, produceau procese ºi fenomene. Staþionarã. Descrescurã. Staþionarã. Pornirã vâjâind în picaj. Tunelarã oceanul. Trecurã pe deasupra occidentalelor zãpãcite ºi îngâmfate. Se îndreptarã cãtre periferia sudicelor aiurite de soarele dogoritor traversând flãcãrile care ºerpuiau prin vãzduhul leºios. Lãsarã în urmã o dârã trandafirie. Pãtrunserã sfârâind prin cupola conematografului acvatic care se rotea înãuntrul inelului magic din mijlocul nordicelor, în apropiere de mândrul Beauburg.
O flamã trandafirie brãzdã întunericul. Talaºul arenei digitale se învolburã deschizând câmpul ficþional al noii structuri descriptive pe care eu, Meduza Cinematografica, o puneam la cale, perversã ºi plinã de talent. Bãrcile proaspãt cãlãfãtuite lucirã.
Bãrci erau sau bãnci? Sã fi fost un exemplu al dualitãþii care joacã feste filozofului din Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas ºi asprul Vitalon?
Prin vãzduh se încolãcirã ghirlande de flori exotice. Panglicile de mãtase foºnirã plutind alene. De jur împrejur clipeau spãimoase comete de staniol.
Valuri argintii spãlau proximitatea de la un capãt la altul modificându-mi percepþiile ºi purtându-mã de colo, colo prin crunta realitate. Undeva, sus, pe catarg, strãlucea o stea cu ºapte braþe gelatinoase care îºi schimbau culoarea neîncetat.
O mulþime de matrozi se dãdeau huþa pe trapez, fãceau tumbe-n arenã, scoteau limba la fiinþele fabuloase ºi strigau împãtimiþi, pãmânt, pãmânt! Aruncau pe gurã nori trandafirii ºi închideau în pumni focuri reci. κi crãpau pieptul ºi scoteau dinãuntru animale digitale periculoase, pline de solzi lucitori.
Digitalele aveau coarne bine ascuþite. Aveau cleºti tãioºi, aveau colþi fioroºi care sângerau neîncetat. Aveau ochi periculoºi, plini de flãcãri, de nori trandafirii ºi de viruºi informaþionali gata, gata sã dea o loviturã de proporþii tuturor structurilor informaþionale ale universului digital.
Pofticioasele! Hulpavnicele!
Se pregãteau de marele ospãþ digital! Aveau de gând sã înfulece gramaticile ºi matricele informaþionale, sã îngurgiteze într-o clipitã sufletele rãtãcite pe câmpurile de bãtãlie navalã ale rãzboaielor semantice, sã înºface spiritele care pluteau asemenea norilor trandafirii pe deasupra valurilor înspumate.