Cinemagia Forum - View Single Post

ovidiu bufnila · 29 Mar 2004, 08:42

Cinematograful Acvatic
cine-roman valurit de
Ovidiu Bufnila

Bobina 3

Mã interesa sã pornesc ºi eu într-o asemenea fascinantã cãlãtorie împreunã cu ei ºi i-am cerut câteva amãnunte. Poetul oceanic mi-a spus cã ideea le venise îndatã ce aflaserã despre apropiata apariþie a piraþilor. Piraþii erau fiinþe fabuloase guvernate de tainica lucrare a furtunilor digitale. Aveau, se pare, un corespondent în registrul nostru de navigaþie. Meduza Cinematografica le-a schimbat însã codurile secrete ale fiinþãrii ºi funcþionãrii. Am bãnuit cã Pitoºkin s-ar afla prins de bunã voie în corporalitatea lor ºi cã punea la cale o nouã manifestare publicã a ideilor sale aiuritoare.
Poetul oceanic mi-a întins ocheanul sãu sã pot vedea mai bine Meduza Cinematografica care stârnise o mulþime de oameni de prin casele lor rotitoare ºi amestecase toate ficþiunile Enciclopediei noastre, perversa.
Fiinþele fabuloase erau cu toatele prinse în picurii ploii care le purtau prin vãzduh pe deasupra mândrului Beauburg. Se-mpingeau cu scãfârliile lor însângerate în pieliþa trandafirie care le þinea prizoniere. Se-nghionteau. Îºi cãrau pumni. Se-mbrânceau. Se-njurau în fel ºi chip. Se cotonogeau fãrã milã cãutând plãceri sadice sau masochiste. Se bruftuluiau fãrã milã.
Ce le mai plãcea! Sãreau scântei electrice din matricele lor informaþionale.
Pfiuuuuum!
Erau o grãmadã de figuri. Era caracatiþa portocalie care murise-n noaptea nunþii fiind muºcatã de gât de una din domniºoarele ei de onoare. Era ºi rechinul melancolic din Bankusai care se omorâse pe vremuri din dragoste, în profunzimile fluide ale universului digital. Înghiþise un pumn de stele pitice, nenorocitul. I se aprinseserã cãlcâiele dupã zbânþuita de pisicã de mare din inima sudicelor. Era ºi dragonul mãrilor trandafirii din Tambo Tamboree. Printre coastele albite de valurile înspumate i se zãrea inimioara putrezitã, sãracul!
Dragonul mãrilor liliachii murise-ntr-o bãtãlie navalã purtatã în largul orientalelor între imperialele din Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, ºi ghiduºa Masam La.
Era ºi scoica de aur, blonda aia rãpitoare care þinea calea navigatorilor secretului în nopþile fãrã lunã. ªi uite-l ºi pe delfinul cicãlitor care-a fost strivit de-un cruciºãtor al împãratului furtunilor. ªi uite-o, draga de ea, ºi pe murena indigo, maliþioasa ºi þâfnoasa, pierdutã cândva într-un vârtej virtual.
ªi erau ºi multe alte fiinþe fabuloase. Erau docheri, amirali, prinþi digitali, vânãtori de balene de sticlã, pescari sidefii, tentaculate albãstrii, pedunculi vorbitori, scoici clãmpãnitoare ºi bârfitoare, peºti zburdalnici ºi delfini ºi balene albastre.
Fluierau cu toatele, îndrãcitele. Hãhãleau. Viermuiau fãrã odihnã înlãuntrul acelei enigmatice ploi. Se rostogoleau unele peste altele. Mânjeau toatã pieliþa aceea trandafirie cu sânge puturos.
Sânge? Dar sângele e doar un mic vârtej virtual zumzãitor! Un film aiuritor in care se întrevede miracolul universului plin de universuri asa cum se vede in filmul acela bestial al lui Kuasomo cu trandafiri albaºtri presãraþi peste cadavrele regilor din Mauna Laoan!
Cãlcau pe tentacule, mantii gelatinoase ºi înstelate, antene ºi cartilaje trandafirii, carene argintii. Nu le pãsa în nici un fel! Asta voiau, sã simtã ascuþiºul cleºtilor tãind adânc în carne! Sã simtã usturimea! Altfel cum ar fi avut o certitudine despre propria lor fiinþã digitalã?
Ah, simþurile!
Nu sunt ele oare antioceanul virtual? Nu sunt simþurile imaginea rãsturnatã a caroiajului de puncte care animã fenomenele ºi procesele construind aparenþa universului digital? Nu sunt oare simþurile ecoul relaþiilor care se stabilesc între aparenþele fiinþãrii ºi funcþionãrii construind marea ºi unica ºi terifianta aparenþã a universului digital în drumul iniþiatic spre ultimul lui sens?

29 Mar 2004, 08:42	#104
ovidiu bufnila Veteran Join Date: Mar 2004 Posts: 208	Filmul lui Bufnila Cinematograful Acvatic cine-roman valurit de Ovidiu Bufnila Bobina 3 Mã interesa sã pornesc ºi eu într-o asemenea fascinantã cãlãtorie împreunã cu ei ºi i-am cerut câteva amãnunte. Poetul oceanic mi-a spus cã ideea le venise îndatã ce aflaserã despre apropiata apariþie a piraþilor. Piraþii erau fiinþe fabuloase guvernate de tainica lucrare a furtunilor digitale. Aveau, se pare, un corespondent în registrul nostru de navigaþie. Meduza Cinematografica le-a schimbat însã codurile secrete ale fiinþãrii ºi funcþionãrii. Am bãnuit cã Pitoºkin s-ar afla prins de bunã voie în corporalitatea lor ºi cã punea la cale o nouã manifestare publicã a ideilor sale aiuritoare. Poetul oceanic mi-a întins ocheanul sãu sã pot vedea mai bine Meduza Cinematografica care stârnise o mulþime de oameni de prin casele lor rotitoare ºi amestecase toate ficþiunile Enciclopediei noastre, perversa. Fiinþele fabuloase erau cu toatele prinse în picurii ploii care le purtau prin vãzduh pe deasupra mândrului Beauburg. Se-mpingeau cu scãfârliile lor însângerate în pieliþa trandafirie care le þinea prizoniere. Se-nghionteau. Îºi cãrau pumni. Se-mbrânceau. Se-njurau în fel ºi chip. Se cotonogeau fãrã milã cãutând plãceri sadice sau masochiste. Se bruftuluiau fãrã milã. Ce le mai plãcea! Sãreau scântei electrice din matricele lor informaþionale. Pfiuuuuum! Erau o grãmadã de figuri. Era caracatiþa portocalie care murise-n noaptea nunþii fiind muºcatã de gât de una din domniºoarele ei de onoare. Era ºi rechinul melancolic din Bankusai care se omorâse pe vremuri din dragoste, în profunzimile fluide ale universului digital. Înghiþise un pumn de stele pitice, nenorocitul. I se aprinseserã cãlcâiele dupã zbânþuita de pisicã de mare din inima sudicelor. Era ºi dragonul mãrilor trandafirii din Tambo Tamboree. Printre coastele albite de valurile înspumate i se zãrea inimioara putrezitã, sãracul! Dragonul mãrilor liliachii murise-ntr-o bãtãlie navalã purtatã în largul orientalelor între imperialele din Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, ºi ghiduºa Masam La. Era ºi scoica de aur, blonda aia rãpitoare care þinea calea navigatorilor secretului în nopþile fãrã lunã. ªi uite-l ºi pe delfinul cicãlitor care-a fost strivit de-un cruciºãtor al împãratului furtunilor. ªi uite-o, draga de ea, ºi pe murena indigo, maliþioasa ºi þâfnoasa, pierdutã cândva într-un vârtej virtual. ªi erau ºi multe alte fiinþe fabuloase. Erau docheri, amirali, prinþi digitali, vânãtori de balene de sticlã, pescari sidefii, tentaculate albãstrii, pedunculi vorbitori, scoici clãmpãnitoare ºi bârfitoare, peºti zburdalnici ºi delfini ºi balene albastre. Fluierau cu toatele, îndrãcitele. Hãhãleau. Viermuiau fãrã odihnã înlãuntrul acelei enigmatice ploi. Se rostogoleau unele peste altele. Mânjeau toatã pieliþa aceea trandafirie cu sânge puturos. Sânge? Dar sângele e doar un mic vârtej virtual zumzãitor! Un film aiuritor in care se întrevede miracolul universului plin de universuri asa cum se vede in filmul acela bestial al lui Kuasomo cu trandafiri albaºtri presãraþi peste cadavrele regilor din Mauna Laoan! Cãlcau pe tentacule, mantii gelatinoase ºi înstelate, antene ºi cartilaje trandafirii, carene argintii. Nu le pãsa în nici un fel! Asta voiau, sã simtã ascuþiºul cleºtilor tãind adânc în carne! Sã simtã usturimea! Altfel cum ar fi avut o certitudine despre propria lor fiinþã digitalã? Ah, simþurile! Nu sunt ele oare antioceanul virtual? Nu sunt simþurile imaginea rãsturnatã a caroiajului de puncte care animã fenomenele ºi procesele construind aparenþa universului digital? Nu sunt oare simþurile ecoul relaþiilor care se stabilesc între aparenþele fiinþãrii ºi funcþionãrii construind marea ºi unica ºi terifianta aparenþã a universului digital în drumul iniþiatic spre ultimul lui sens?