|
Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 47
Imberbul, pãstorind gazete tembele de un ban ºi jumãtate, pline de paranormali de duzinã ºi de astrologi cu ºtaif ºi de expectaþii ºtiinþifice cu rol de savantlâcuri, îºi dã ochii peste cap ºi zice, zâmbind parºiv, sunt sclavul de lux al maselor largi populare.
Se dã în stambã la televizor ºi-ºi face de cap în realitatea virtualã. Quzo, Adamville, Beauburg, Guaribo, Nulome, Galeea ºi lesbienele din Qiatotocoatl leºinã de emoþie, îºi dau una alteia cu sãruri pe la nas.
Imberbul pãzeºte cu strãºnicie parcela lui de glorie, criticã guvernanta naþionalã pentru ca mai apoi sã-i cearã mãrire de salariu ºi vesteºte moartea literaturii furând-o pe faþã pe suprema contabilã.
Suprema contabilã numãrã secreþiile literare ºi hotãrãºte cine va fi sau nu membru. Plin sau aspirant.
Ce-i cu puþoiul acesta, întreabã pe un ton rãstit zãrind în proximitatea sa glorioasã un aspirant. Îl ia în ºuturi. Îl trimite la bancul de lucru al literaturii, în bibliotecã, un caz restrâns al enciclopediei.
Ah, puþoiul!
Noi l-am construit. Spre sfârºirea plictisului lumesc, spre împrospãtarea imaginarului, pentru a face puþinã miºcare.
Diavolul albastru îi dã târcoale, sã-l viruseze, sã-l arunce în braþele serviciilor secrete inamice, agent de influenþã cu sau fãrã ºtirea lui.
Bineînþeles cã imberbul pune mâna pe dosarul secret al puþoiului. Diavolul i-l pune sub nas. L-a scos de sub teascul arhivelor prãfuite.
Academia e þinta imberbului. Trebuie sã plãteºti, nu-i aºa?
|