Campuri Magnetice
Campuri magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 46
Dar timpul?
Ah, e experienþã! E îngurgitarea enciclopediei! E strãluminarea premergând senilitãþii! Sã fie revelaþia?!
Totalitatea e suma tuturor enciclopediilor, declarã imberbul cenaclist din Guaribo la conferinþele aprilice ºi toatã lumea îl aplaudã plinã de entuziasm!
Ceva adevãr în vorbele lui!
Dar revelaþia se hrãneºte cu corpul lui. Îl sleieºte, îl consumã pe negândite. E obosit. Uite-l, zace printre mormane de hârtii. I s-au înroºit privirile. κi pierde nopþile violând realitatea virtualã. E conectat la virtual, nu încape îndoialã. S-a digitalizat! E maºinãrie, un pneumatic, un electric, un informaþional!
E vestitorul altei lumi!
Gâfâie. Trage din þigarã obosit. Se pregãteºte sã dezvãluie întregii naþii ultimele sale structuri narative care conþin întregul adevãr.
Iar naþia? Vulgara! Aºteaptã cu sufletul la gurã ca imberbul cenaclist din Guaribo s-o certe! Sã-i arate adevãrul! S-o siluiascã!
O ia în tãrbacã, imberbul. Aratã cu degetul spre cei corupþi ºi dã de veste asupra apocalipsei informaþionale, se ia cu propaganda la trântã. Îndreaptã democraþia cãtre utopie!
E fie de dreapta, e fie de stânga, imberbul, materialist sau idealist. Dualismul e duºmanul lui! Minte sau corp! Idee sau trup!
E gomos! E arogant! Nu admite replicã. Cum? Ultimul lui roman? Un succes! Sensul ultim. N-ai înþeles? Eºti novice. Ignorant sadea!
Nu e scriere, romanul. E orgasm. Orgasmul universal.
Cartea cãrþilor. Secretul secretelor, domnule! Ce inocent mai eºti!
E genial, romanul!
Iar imberbul? Stã la taclale pe micul ecran cu diavolul în persoanã! Se mediatizeazã! Construieºte regimul imaginar al maselor. Diavolul? Construcþie simbolicã. Atractor straniu fãcându-ºi mendrele prin Adamville ºi sculând morþii din morminte. Dictatura ºi democraþia îl folosesc deopotrivã, nu e nici o îndoialã. Se bat pe burtã diavolul cu imberbul cenaclist ºi zic vrute ºi nevrute despre enciclopedii, despre universul plin de universuri, despre sfârºitul lumilor, despre serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil, omogenitate informaþionalã prin înregimentare ºi lipsire de act critic!
Sã nu te prãpãdeºti de râs?
Noi suntem o omogenitate informaþionalã nu prin aceea cã omogenitãþile noastre au aceleaºi proprietãþi fiind dispuse la distanþe egale unele de altele!
Nu e roman! E ºtiinþa ascunsã, zice plin de aplomb imberbul cenaclist din Guaribo. Curvãsãrealã! Diavolul ºtie ce ºtie! E albastru.
Sã-l radiem din inventarul enciclopedic fiind virusat de serviciile secrete inamice? Încã nu.
Fie un diavol albastru.
|