|
Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 43
Atunci, într-o noapte, când se auzi cea de-a douãsprezecea bãtaie din turnul primãriei, limbile bãtrânului orologiu se topirã-n picuri strãlucitori. Figurinele mecanice, care anunþau ora exactã cu lovituri de baros, se prãbuºirã-n gol sfãrâmându-se de caldarâmul umed. Generalul Monteores simþi o arsurã în inimã iar împãratul Ogawa îºi consultã înfrigurat astrologul.
Simultaneitatea ne joacã feste. Straniul atractor ivit în Adamville pare a fi pereche cu atractorul a cãrei prezenþã o bãnuim în proximitatea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi ridicol sã ne fi construit propriul atractor. Ar fi tragic sã fi conspirat împotriva noastrã fãrã s-o ºtim, fãrã sã bãnuim cã lucrãm în mare secret la distrugerea omogenitãþii noastre informaþionale.
Ar fi nedrept ca evoluþia sã fie principiul director prin continuitate ºi sãgeatã temporalã ºi nu organizarea prin catastrofe ºi bifurcaþie care este amurgul profeþilor ºi a savanþilor ºi scriitorilor desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Ideile despre enciclopedii care am putea fi, despre secretizarea universurilor, despre structurile narative ºi descriptive, despre minunata artã a spionajului sã fie un construct fals, nefuncþional?
Organizându-ne ca omogenitate prin orizontalizare, crescându-ne suprafaþa informaþionalã la infinit, sã nu fi observat pericolul?
Poate cã, pãrãsind formele, ne-am dovedit aroganþi, preaplinul aspiraþiei jucându-ne o festã de proporþii!
Poate cã secretizând universul plin de universuri ºi transformându-l într-un punct esenþial am aºezat enciclopedia între limite în timp ce noi eram convinºi pe deplin cã ea fiinþeazã prin vecinãtãþi.
Dar poate cã atractorul straniu a fost materializat în proximitatea noastrã informaþionalã prin strategicile câmpurilor magnetice înseamnã cã forþe necunoscute conspirã în dauna enciclopediilor vrând fie sã le distrugã, fie sã le reorganizeze pentru o sarcinã ale cãror înþelesuri ne scapã.
Vicepreºedintele Weinberger þine, în aceste zile de construcþie identitarã, un ºir de conferinþe în ºapte þãri ale occidentalelor. Conferinþele sunt atractori pentru evenimente mici care roiesc în jurul unui eveniment mare nefiind fragmentele lui dar organizându-i fragmentarea.
Serviciile secrete inamice se întrec punând la cale o ambuscadã agenþilor noºtri, vrând sã ne joace o festã ºi fac schimburi de mesaje nepãrând interesate de prezenþa atractorului straniu.
Mesajele lor ne vorbesc despre gramatici primitive, despre un limbaj frust, aproape mecanic. Vizibilitatea lor este încã slabã iar funcþionarea lor pare supusã nu unor rigori militare ci unor forþe exterioare al cãror exerciþiu ne cuprinde din când în când. Continuã cãutarea unei identitãþi iar comportamentul agenþilor lor pare aberant.
E ca ºi cum ne-ar descoperi prezenþa uneori ca mai apoi sã ne uite instantaneu, sã nu ne mai ia în seamã.
Infiltrãrile lor þintesc nivelele noastre superficiale ei neþinând seama cã suntem un obiect a cãrui dimensiune fractalã este omogenitatea.
|