"Noua Avangarda
eseu de
Mircea Pricajan
Am ajuns, iata, sa încerc un raspuns si la ultima întrebare enuntata în prima parte a acestui editorial triplu: exista o avangarda reala, sunt germenii saditi? sau vorbele mele nu fac decât sa lungeasca o poliloghie teoretica fara suport real?
Raspunsul e subiectiv (ca orice apreciere critica, desigur) si e, cred eu, evident. Daca nu as fi fost convins ca exista semnele unei noi miscari în literatura româna, nu as fi acceptat sa scriu rândurile acestea. Fie ca-i spunem acestei miscari avangardiste, fie ca-i spunem post-postmoderniste, fie ca alegem un alt nume, semnele existentei ei exista.
Si se vad înca de la scriitorii apartinând biologic valului optzecist.
Ma gândesc în primul rând la Alexandru Ecovoiu. Câteva din impresiile de lectura la romanul Sigma (Ed. Cartea româneasca, 2002) le-am exprimat deja într-un numar din primavara acestui an al revistei Familia. Ar trebui spus acum, însa, ca aventura lui Ecovoiu de scriitor asa-zis avangardist a început înca de la Saludos, aparut în 1995 si premiat de Uniunea Scriitorilor în 1996, nominalizat la Premiul LiterArt XXI (SUA) în 1997, distins si în 1998—alaturi de urmatorul sau roman, Statiunea—cu premiul Observator-München. În aceste trei romane (cu precadere în primul) gasim aproape toate principiile enuntate în editorialul de saptamâna trecuta: universalitatea (globalizarea), încadrarea perfecta în treand-ul romanesc occidental (motiv pentru care a fost si atât de bine primit si tradus peste hotare), pâna si virtualitatea materializata în suprarealitatea onirica a celor povestite. Toate acestea din partea unui scriitor ce tocmai a împlinit 50 de ani!
Sigur ca sunt si alte exemple. Nu mi-am propus acum însa a le prezenta pe toate. L-am mai putea aminti si pe Mircea Cartarescu, cu exceptionalul lui „roman” Visul (Cartea româneasca, 1989), retiparit dupa revolutie sub numele Nostalgia. Am putea aminti romanele lui Norman Manea. Measi@ lui Andrei Codrescu. Misterul camerei închise, de Florin Manolescu." continuare in:
http://www.avangarda.bn.ro/pages/edi...ial.php?art=49
.................................................. ................................
PS: Mircea Pricajan surprinde cateva ipostaze interesante. Ma intreb insa de ce nu avem o Avangarda Cinematorgrafica SF? De ce nu putem depasi lentoarea istorica? De ce ne zbatem in mica balta fantastic-realista in loc sa luam pieptis teme si genuri mari? De fapt aceasta este intrebarea pe care o pun de la inceputul acestui topic! Nu avem film de horror, nu avem film fantasy, nu avem film SF. Nu de ieri! E interesanta lipsa de priza la imaginarul-in-largul lui. Acum, daca nu e avangarda cine-SF ce ar putea sa fie?
PS: E interesant ca in BD-ul romanesc, lucrurile stau putin altfel. Avem creatori de exceptie dar nu avem o Industrie BD.
PS: revenind la filmul SF romanesc, se pare ca sunt scriitoritineri care ar putea deveni foarte buni scenaristi. Numai ca un film SF facut din sponsorizari si din cutia milei e, desigur, o mare nerozie.
8)