[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 36
Convinºi ei înºiºi de menirea lor, hoinãresc de colo, colo prin Takla Makan, prin Puerto Pico ºi Molina Mar, confundând lumina cu catacomba ºi misiunea cu plãcerile vulgare.
Ridicã gherete în plinã stradã pentru a înrola întreaga suflare a lumii în cruciade iluzorii. Stricarea lumii e târfa. Sau meditaþia bolnavã. Sau frumuseþea angelicã, dupã caz.
Totul e bun pentru asta.
Ocultele de mucava, revoluþiile ºi secretomania ridicatã la politicã de stat în Omah, Hemula ºi Cretona, execuþiile din Guaribo, parada morþilor din Bankusai ºi Quanqo Qoqué, dansul norilor din Doralora, balul vampirilor din Beauburg, plimbarea osemintelor sacre din Mazalaa, conferinþele aprilice, universitãþile populare din Burbansk ºi Klewa, ritualul apei ºi sãrbãtorile muntelui din Galeea.
Iluzorie încercare!
Planul ascuns al lumii nu este. El se relevã. El nu se aflã ci trebuie aflat.
Aceasta ar fi misiunea secretã a omogenitãþii noastre informaþionale.
Dar poate cã nu existã nici un plan. Poate cã e numai o bagatelã. O cãdere în penumbra Lunii. Praful cosmic aºternut prin cancelarii spre calvarul femeilor de serviciu din Takla Makan. Baliverne duminicale, bãºcãlie naþionalã ºi internaþionalã ºi intergalacticã.
Poate cã sunt numai planuri ale fiinþelor ºi personajelor fabulatorii care bântuie structurile noastre narative.
Bobolinele, hemolii ºi melisele ºi pitoºkinii aspirã, conspirativ, la un statut cosmic. O altfel de cucerire a universului plin de universuri.
Pe furiº. Prin fraudã.
O construcþie de trebuinþã elitelor sau o baricadã iluzorie pe care luptã scriitorii ºi savanþii desueþi, conservatori ºi potrivnici reinventãrii lumilor.
Poate cã noi înºine suntem planul. Noi suntem poziþiile lui. Noi suntem instrucþiunile lui, noi suntem informaþia în stare purã. Noi suntem entropia ºi matricea ultimã. Noi suntem viruºii informaþionali. Noi suntem spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil în cãutarea actelor noastre, întru aflarea urmelor noastre.
Planul trebuie sã fie cuprinzãtorul iar noi ar trebui sã ne regãsim înãuntrul lui.
Sau poate cã nici nu cuprinde omogenitatea noastrã informaþionalã. Asta ar însemna cumva cã am fi niºte reziduuri? Poate secreþia misterioaselor strategici ale câmpurilor magnetice în miºcarea lor aparentã prin universul plin de universuri?