|
Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 33
Majurii au nasul roºu. Midinetele au nasul roºu. Spoitorii de chipuri electorale au nasul roºu. Filozofii desueþi au nasul roºu. Scriitorii au nasul roºu. ªi poliþiºtii au nasul roºu. Poliþiºtii care îi articuleazã pe manifestanþi cu bulane de cauciuc, roºii ºi ele ºi tunurile cu apã la fel.
Dacã eºti tânãr de viitor o ºtergi din Qiatotocoatl, din Puerto Pico sau din Gozeh. Toþi bocesc din pricina asta dar îºi freacã mâinile de bucurie cã dispare concurenþa. Dacã eºti trecut biniºor, þii cu dinþii de plãpumioarã. Sã stea mucoºii la rând! Sã înveþe sã facã frumos. Gugumbe geme de vorbe de duh ºi de atâta carnaval. ªi Cretona la fel. ªi Molina Mar. ªi Kamol Pator.
Literaþii se pãruiesc punând generaþiile sã tropãie una împotriva celeilalte încercând sã facã parte dreaptã din niºte biete fonduri din care culturã nu se poate face ci doar tevaturã. Spiritul critic e sfârtecat. Metafizica e sfârtecatã ºi ea.
Toþi se dezbracã în pielea goalã descoperind cu mirare tembelã cã femeile au cur ºi þâþe iar bãrbaþii sunt ºi mai ºi.
Dar ce facem cu Beauburg, cu Adamville, cu Mandhala ºi cu Pântraºiva?
Dar ce facem cu naþiunea? Dar ce facem cu marele proiect? Ce facem cu planul ascuns? Ce facem cu metafizica? Ce facem cu spiritul critic? Ce facem cu frumoasa Marsila Molé? E naivã, frumoasa.
Iar naþiunea? Nu existã. Naþiunea e vândutã pe nimica. Vor vinde ºi universalizarea.
E încondeiatã bine de tot felul de malagambiºti care fie o gonfleazã, fie o dau cu cercul fie spre vest, fie spre est, fie spre adâncurile necunoscute ale universului plin de universuri.
La poºtã, mii de scrisori pierdute. La televiziune bântuie bonjurismul, mãgãreala ºi retorica de un ban ºi jumãtate. Nodurile informaþionale se umflã ca niºte baloane de sãpun ºi pocnesc asurzitor fiind virusate de serviciile secrete inamice.
Antibulbona se pune în contrã cu antiadamville. Se trage de ºireturi cu metafizica. Malagambiºtii promit c-or sã batã stânga la fund de-o sã-i meargã fulgii. Desueþii din Gozeh se jurã cã or sã ia dreapta la scãrmãnat. Regaliºtii înºfacã ºi ei ce pot iar regele din Alundaio, privindu-se în oglindã, îl vede pe antirege.
Proºtii, naivii ºi îndrãgostiþii, care-l aºteptau pe rege ca pe un eliberator, or sã-ºi punã iar papucei de pâslã la vizitã. Sã nu se ducã luciul duºumelei ºi sã nu se enerveze ghidul de la palat.
Palatul regal rãmâne în proprietatea turiºtilor în timp ce casa cea mare de la centru e antipalatul. Turiºtii sunt spioni deghizaþi ºi agitã mulþimile povestind lucruri nemaivãzute ºi nemaiauzite.
Frumoasa Marsila Molé rãmâne a imaginarului ºi a clipelor de vis. Naþiunea ºi elanul rãmân ale omului care le doreºte. Sau le antidoreºte. Pânã ºi textul acesta e un antitext. Nu e un strigãt de revoltã. Nu e þidula pentru puºcãrie sau pentru asasinat politic sau pentru oprobiul public. Nici insurgenþã nu e de vreme ce nu va zgudui spiritele, nu va dãrui orgasm mulþimilor.
|