|
Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 32
Opinia publicã e impresionatã dacã-þi sunt ascultate telefoanele de serviciile secrete din Guaribo, din Gatala, din Ehren ºi Mauna Lao.
Te mai vede lumea în lumina reflectoarelor. Se mai agitã spiritele. Din nou vorbim despre moraliºti. Îi lãudãm pe antimoraliºti.
Dar e lipsã de imaginaþie nu fixare într-un plan ascuns.
Se râde în hohote cu fãlcile larg cãscate. Mãrºãluiesc pe strãzi greviºtii ºi miliardarii, umãr lângã umãr. Lume de carnaval.
Sã fie miºcare. Spionii de dincolo de orizontul vizibil stau cu ochii pe noi.
Poate cã au intenþii lãudabile. Poate cã au fost trimiºi în scopuri paºnice iar enciclopediile aflate în profunzimile universului plin de universuri au de gând sã invite propria noastrã enciclopedie la un balet cosmic.
Suntem gata sã ajutãm pe oricine. Numai sã fim de ajutor.
Bocitoarele de serviciu valseazã cu bãºcãlioºii de serviciu. Sãriþii de pe fix iau istoria la refec ºi o siluiesc ºi toatã lumea se prãpãdeºte de râs.
Derbedeii nu mai vor sã moarã ºi-ºi þintuiesc petecul de nume în imaginarul colectiv sau comunitar dupã cum e cazul. Elita se face cã nu vede fapta aºteptând o micºorare de impozit. Când Beauburg, Lamona, Cutumbe ºi Galahra sunt în pericol, ne adunãm cu toþii pentru niºte vorbe.
Vin apoi niºte artiºti care fie se dau în stambã la televizor, fie pun la cale gazete ochioase unde se sulemenesc spiritele desuete punând metafizica sã facã pipi la oliþã. Antibeauburgul, antilamona, anticutumbe ºi antigalahra sunt ºi ele bune de ceva. Noi le ºtim pe toate. Noi le-am fãcut pe toate. Luãm palme sau câte un pumn drept în nas. Spionii de dincolo de orizontul vizibil se pricep.
Bocitoarele scot repede textul cu pricina. Marii cãrturari aratã cu degetul la malagambiºtii politicii ºi îi ceartã la televizor sau în grupurile de discuþie savantã din nodurile informaþionale. Dupã un pretext.
Sã se îngraºe sãrãcimea ºi snobimea de atâta râs.
Gazetele sunt pline de ºuºe cu mãtuºe. Pagina de gardã e cocoºatã de câte-un fragment din gândirea profundã a vreunui spilcuit de familie bunã. Spilcuitul zice niºte chestii acolo sã se mire poporanul în gura mare cã ce mintoºi mai au Gozeh, Omah ºi Belado.
Naþia, nu naþiunea!
Naþia e bolnavã, zic feluriþi felceri. O pãzesc niºte majuri, o tot mângâie pe pulpe, o trag de þâþe, o îmbie într-un gang sã se giugiuleascã puþin cu ea, biata de ea, naiva de ea, sãraca de ea.
|