|
Campuri Magnetice
Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila
bobina 27
Tocmai de aceea propoziþiile totalitãþii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaþia ºi iluminarea pãlesc în faþa universitãþii. Seminarul ordoneazã ºi îngrãdeºte. Revelaþia te arde pe dinãuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptã împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ºtiinþific. Savantul dã însã puþinã culoare demersului sãu hotãrând cã, ajuns la frontiere, se poate cununa cu dogma. Dar nu existã limite. Se aflã vecinãtãþi. Propoziþiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinãtate, totalitatea produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lãmuri. El însã hotãrãºte limita, limitându-se la a chema ordinea ºi experimentul în ajutor. Totalitatea încearcã acum a se revendica a fi spaþialã, spaþio-temporalã. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fãrã a inventa butelia cu gaz respirabil ºi fuzeea desprinzãtoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva totalitãþii.
Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de varã. De ce atâta neputinþã, de ce aceastã închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinºi în prima propoziþie, nimeni nu ºtie.
Sunt doar bãnuieli. ªi o cantitate impresionantã de romane ºi nuvelete ºi sloganuri produse la foc automat de cohortele de scriitori din Gamola, Barbazo ºi Brucella. Sãrmane înjghebãri care reclamã asistenþã socialã, premii ºi ediþii de lux pentru scriitorii desueþi din Catanao.
Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activitãþii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aºteptând sã intre în scenã.
Bineînþeles cã lumea textelor musteºte de critici gomoºi, de analiºti de situaþie ºi de caz, de aspiranþi la gloria literarã, iluzorie.
Cã arta dã sens, e fals, cã literatura salveazã, e plin de ironie. Totalitatea ºi-a luat precauþii. ªi-a inventat serii de detractori ºi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imitãm dupã modele încastrate în gene sau într-o matrice informaþionalã invizibilã, nebãnuitã, tainicã ºi miraculoasã.
Cã universul plin de universuri ar fi asemenea unui nãvod, e posibil. Cã ar fi universuri pline de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioºãtor. Cã ar fi spaþiul de necuprins, mantie înstelatã, e o metaforã.
Cine sã salveze totalitatea?!
|