Cinemagia Forum - View Single Post

ovidiu bufnila · 18 Mar 2004, 13:24

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 25

Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecãie în splendoarea existenþei sale. Nu e orbit ca ºi cum ar fi scãldat în luminã arzãtoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind dupã totalitate. Din când în când, elitele din Adamville, Beauburg ºi Guaribo sunt cuprinse de convulsii ºi propun strategii utopice pentru salvarea generalã.
Masele îmbrãþiºeazã programele cu un soi de furie furibundã. Se prefac a înþelege propoziþiile textului.
În adevãr, elite ºi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacãt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea ºi legile ucid elanul depãrtãrilor. Aventura se metamorfozeazã în pistoale cu apã ºi în polemici parlamentare cuprinzãtoare de texte fie fornãite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombã însã, descrisã ca fiind drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerºind mãrirea pensiei ºi zornãitul medaliilor de merit. O întreagã lume construitã aidoma unei fabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã în textul autoritãþii.
S-ar putea ca însãºi autoritatea sã fie text. Atunci ar putea fi lecturatã în întregul ei? ªi ceea ce numim anticipare sau intuiþie sã nu fie altceva decât o lecturã stranie?! Sã citeascã celãlalt, nenãscutul?! Sã fie intuiþia actul de prezenþã al altcuiva?! Sã nu fie fiinþa umanã punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sã fie doar o formã pasagerã, poate chiar sfârºitul?!
Iar universul plin de universuri sã nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalitãþii? Care ar fi rostul acestei întrebãri?
Sã fie totalitatea întocmai în raport cu fiinþa?! Sã nu fie autoritate decât raportatã nouã?! Poate cã inexistentul se reclamã a fi text tocmai pentru a ne coordona?! ªi atunci la ce bun premiile, felicitãrile, statuile ºi comemorãrile care fac deliciul vieþii mondene din Bagoda, Gonfleda ºi Candorra?!
Iatã un bun exerciþiu de imoralitate. Iatã un bun exemplu de nesupunere. Sã nu recunoºti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sã renegi generaþia anterioarã e periculos. Strigãtor la cer. Sã descoperi deºertãciunile maturitãþii, ce oroare!
Lipsirea de sens, un prim pas cãtre descifrarea totalitãþii. Cãci proasta educaþie ºi tirania sistemului de valori, acceptat în mod oficial, te îndreaptã cãtre pierderea identitãþii. Arta, în falsitatea ei, oglindeºte vidul. Oglindeºte lipsa totalitãþii lãudându-se cã ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendicã a fi a artei aºa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalitãþii aflãm revolte, sisteme filozofice, strigãte de luptã, pustiire. Înspre totalitate, o coloanã nesfârºitã de pelerini. Unii agitându-ºi pumnii, alþii cerºind iluminarea. Dar toþi fiind ai textului, toþi fiind ai morþii.
Moarte drapatã în monumente, în fotografii îngãlbenite ºi în halbe de bere întru aducere aminte, în sãpãturi arheologice. Sã sapi în corpul textului, cu fervoare ºi speranþã, sã te întorci cãtre subiect violentând predicatul.

18 Mar 2004, 13:24	#54
ovidiu bufnila Veteran Join Date: Mar 2004 Posts: 208	Campuri Magnetice Campuri Magnetice un film de Ovidiu Bufnila bobina 25 Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecãie în splendoarea existenþei sale. Nu e orbit ca ºi cum ar fi scãldat în luminã arzãtoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind dupã totalitate. Din când în când, elitele din Adamville, Beauburg ºi Guaribo sunt cuprinse de convulsii ºi propun strategii utopice pentru salvarea generalã. Masele îmbrãþiºeazã programele cu un soi de furie furibundã. Se prefac a înþelege propoziþiile textului. În adevãr, elite ºi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacãt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea ºi legile ucid elanul depãrtãrilor. Aventura se metamorfozeazã în pistoale cu apã ºi în polemici parlamentare cuprinzãtoare de texte fie fornãite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombã însã, descrisã ca fiind drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerºind mãrirea pensiei ºi zornãitul medaliilor de merit. O întreagã lume construitã aidoma unei fabrici se prãbuºeºte lipsindu-se de sens. E aºa, o virgulã în textul autoritãþii. S-ar putea ca însãºi autoritatea sã fie text. Atunci ar putea fi lecturatã în întregul ei? ªi ceea ce numim anticipare sau intuiþie sã nu fie altceva decât o lecturã stranie?! Sã citeascã celãlalt, nenãscutul?! Sã fie intuiþia actul de prezenþã al altcuiva?! Sã nu fie fiinþa umanã punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Sã fie doar o formã pasagerã, poate chiar sfârºitul?! Iar universul plin de universuri sã nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalitãþii? Care ar fi rostul acestei întrebãri? Sã fie totalitatea întocmai în raport cu fiinþa?! Sã nu fie autoritate decât raportatã nouã?! Poate cã inexistentul se reclamã a fi text tocmai pentru a ne coordona?! ªi atunci la ce bun premiile, felicitãrile, statuile ºi comemorãrile care fac deliciul vieþii mondene din Bagoda, Gonfleda ºi Candorra?! Iatã un bun exerciþiu de imoralitate. Iatã un bun exemplu de nesupunere. Sã nu recunoºti sistemul de valori instituit e blasfemie. Sã renegi generaþia anterioarã e periculos. Strigãtor la cer. Sã descoperi deºertãciunile maturitãþii, ce oroare! Lipsirea de sens, un prim pas cãtre descifrarea totalitãþii. Cãci proasta educaþie ºi tirania sistemului de valori, acceptat în mod oficial, te îndreaptã cãtre pierderea identitãþii. Arta, în falsitatea ei, oglindeºte vidul. Oglindeºte lipsa totalitãþii lãudându-se cã ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendicã a fi a artei aºa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalitãþii aflãm revolte, sisteme filozofice, strigãte de luptã, pustiire. Înspre totalitate, o coloanã nesfârºitã de pelerini. Unii agitându-ºi pumnii, alþii cerºind iluminarea. Dar toþi fiind ai textului, toþi fiind ai morþii. Moarte drapatã în monumente, în fotografii îngãlbenite ºi în halbe de bere întru aducere aminte, în sãpãturi arheologice. Sã sapi în corpul textului, cu fervoare ºi speranþã, sã te întorci cãtre subiect violentând predicatul.