[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
un film de
Ovidiu Bufnila

bobina 13


Scriitorul este o trompetã inspiratã a vremurilor ce vin, este salvatorul ºi învãþãtorul. Malagambiºtii literari din Kawala considerã chiar cã scriitorul e conductor de tren gata, gata sã tragã semnalul de alarmã spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hrãneºte din vechile canoane critice împãrþind cu mânie sau dispreþ bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literarã.
Spiritul critic e mort ºi îngropat în timp ce mulþimile din Azego Bazego, Qiatotocoatl ºi Kumure sunt guvernate de mituri desuete ºi nefuncþionale.
Mulþimile trãiesc moartea propriului lor imaginar dãnþuind fantomatic, îngurgitând evenimentul, neºtiind cã sistemele liniare sunt defuncte ºi cã secretul este de fapt o complexitate.
Fandomul din Adamville, din Beauburg, din Cretona, Mastrokas ºi Marsila Molé este vãduvit de ani de zile de un spirit critic viguros ºi eficace. În schimb, noul val de scriitori este etichetat, încondeiat sau tratat paternalist de criticii desueþi pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos ºi tragic.
Spiritul critic e mort ºi îngropat dar criticii desueþi se întrec în catalogãri gomoase ºi sentinþe arogante. Fandomul are nevoie de nerv. Fandomul are nevoie de forþele de creºtere care se aflã sub semnul disoluþiei nu prin lipsã de asociere vremelnicã ci prin lipsa unui discurs viril ºi devastator.
De ani de zile penibilele bârfoteci insulare sau cenacliere din Galeea, din Tulule ºi din Kyo Sao, în marginea infantilismului, þin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sãnãtos.
Niºte nimenea se bat cu palma pe burdihan pleznind cu metafore ºi acrealã nodurile informaþionale.
E libertate dar nu e spirit critic revoluþionar.
E libertate dar nu e curaj.
E momentul istoric al individualitãþilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.
Neaveniþii ºi impostorii s-au aciuat la sânul fandomului gâdilându-l ºi tembelizându-l prin act aºa-zis critic paternalist, prin construcþii hilare, prin structuri narative vulgare. Sã te umfli de râs cum mai chinuie niºte nimenea referenþialitatea de parcã adevãraþii rãzboinici ai imaginarului ar fi niºte sugari.
Dar aceºti critici prãfuiþi pun, chipurile, talpa-n gât, vrând sã-i înveþe pe noii veniþi cam ce va sã zicã scriitura. Forþele de creºtere au poate o ultimã ºansã de a revoluþiona spiritul critic. Forþele de creºtere au o ultimã ºansã de a porni noua cruciadã a imaginarului spre deruta serviciilor secrete inamice.
Stã în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiinþãrii lor sã înceapã revoluþia imaginarului. Altfel, toþi aceºti minunaþi tineri, se vor bucura de o scurtã notã în pagina istoriei fandomiale.
Fervoarea lor, prospeþimea ºi curajul de a sparge falºii idoli ºi de a arde falsul spirit critic care-i guverneazã penibil sau gomos, în prefaþa cãrþilor sau în nodurile informaþionale, sunt atât de preþioase în aceastã minunatã cruciadã.
Li se vor opune unii, prin diverse mijloace, prin spirit de gaºcã sau prin act arogant, paternalist ºi leºinat în pieþele publice din Guaribo, Adamville ºi Takla Makan ºi Mauna Lao.
Ei ºi?