[ovidiu bufnila]

Campuri Magnetice
unn film de
Ovidiu Bufnila


bobina 10

Simultaneitatea face inutilã raportarea la viitor dând posibilitatea de a-l interpreta prin lipsire de timp.
Timpul e un construct cãutat de serviciile secrete inamice. Regimul lor imaginar e bântuit de fantasme.
Din când în când, gãsim în ochii bobolinelor vârtejuri virtuale generate de centralele de informaþii de dincolo de orizontul vizibil.
Vârtejurile se cupleazã la matricele informaþionale ale formelor conþinute în enciclopedie, intrã în rezonanþã anunþând nesfârºitele rãzboaie matriceale.
Dar vârtejul nu e grilã.
Spionii veniþi de dincolo de orizontul vizibil par sã nu urmãreascã ocuparea unor poziþii avantajoase în raport cu sistemul nostru de referinþã. Ar fi prematur însã sã ne pronunþãm asupra intenþiilor lor. Refuzã sistematic sã intre în contact cu noi ºi nu dau semne cã ar dori sã negociem.
Nu par interesaþi de tehnologiile noastre ci se concentreazã asupra unei metafizici a tehnologiei.
Structurile imaginare libere ºi matricele virtuale ale artefactelor par a le fi de trebuinþã pentru un plan ascuns.
Organizarea superioarã prin catastrofe dezvãluie fiinþarea-funcþionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparþinând simultaneitãþii ºi fiindului.
Numai din punctul nostru de vedere existã efectul de orizont al continuumului ºi de aici iluzia evoluþiei tehnologice. Fiind simultaneitate ºi nu adãugare, fiind desfãºurare deodatã ºi nu construcþie, artefactul este o preexistenþã aparþinând unui plan ascuns pe care îl cerceteazã absorbiþi desueþii astronomi din Quantila.
În mod fals artefactul aparþine istoriei ºi contextului. Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-ºi cãuta vreun suport, ele nefiind în funcþiune.
Artefactul ºi tehnologia nu sunt importante prin funcþiile lor care ar fi spre buna funcþionare a enciclopediei, crede Elal Belal din Ehren.
Artefactul ºi tehnologia aparþin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinþa lui.
Nu facem o delimitare între fiinþã ºi artefact, ele fiind unul ºi acelaºi obiect al viului ºi, în ultima instanþã, a ultimului sens, fiind al profunzimii fundamentale.
Arestarea artefactului, proasta lui folosire ºi greºita interpretare a funcþiilor sale, reduc fiinþa la acte vulgare, la un pragmatism minor ºi la sfârºitul istoriei ca desfãºurare iluzorie.
Un motor uriaº va fi strivit de gravitaþie în timp ce un nanomotor va scãpa controlului el manifestându-se nu atât liber cât condus de forþe subtile cãtre executarea unor sarcini enciclopedice.
Toate acestea nu pot împiedicã revoluþia tehnologicã sã se desfãºoare în mod aparent cãtre un ultim sens în Bulbona, Nulome ºi Adamville, fiind acesta sfârºitul enciclopediei sau desecretizarea universului plin de universuri.
Problema ar fi destul de simplã în lipsa unor structuri imaginare libere, a unui act de reflecþie susþinut într-un univers lipsit de fiind.
Evenimentul nu ar putea fi însã eveniment nefiind construit dupã instrucþiunile unor structuri imaginare libere astfel cã însuºi evenimentul este dovada funcþionãrii unor astfel de structuri care reclamã, în bifurcaþii, dezvoltarea tehnologiei ºi tehnicii.
Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fãrã o matrice virtualã care sã-l organizeze ºi care sã se afle înaintea lui în existenþa-funcþionare.
Intuiþia, descoperirea, proiectarea ºi experimentul nu sunt decât exerciþii minore care pun în luminã matricea virtualã desecretizând-o fãrã a cunoaºte sarcina de profunzime ºi sãgeata catastrofei prime, sugereazã Iagomanian din Tulule.